C – Wallflowers

C

George Coșbuc – ”Mama”

mart. 012026

”În vaduri ape repezi curg Şi vuiet dau în cale, Iar plopi în umedul amurg Doinesc eterna jale. Pe malul apei se-mpletesc Cărări ce duc la moară – Acolo, mamă, te zăresc Pe tine-ntr-o căscioară. Tu torci. Pe vatra veche ard, Pocnind din vreme-n vreme, Trei vreascuri rupte dintr-un gard. Iar flacăra lor geme: Clipeşte-abia din când în când Cu stingerea-n bătaie, Lumini cu umbre-amestecând Prin colţuri de odaie. Cu tine două fete stau Şi torc în rând cu tine; Sunt încă mici şi tată n-au Şi George nu mai vine. Un basm cu pajuri şi cu zmei Începe-acum o fată, Tu taci ş-asculţi povestea ei Şi stai îngândurată. Şi firul tău se rupe des, Căci gânduri te frământă. Spui şoapte fără de-nţeles, Şi ochii tăi stau ţântă. Scapi fusul jos; nimic nu zici Când fusul se desfiră.. Te uiţi la el şi nu-l ridici, Şi fetele se miră. O, […]

George Coșbuc – ”La oglindă”

Coșbuc, George

feb. 282026

”Azi am să-ncrestez în grindă – Jos din cui acum, oglindă! Mama-i dusă-n sat! Cu dorul Azi e singur puișorul, Și-am închis ușa la tindă Cu zăvorul. Iată-mă! Tot eu cea veche! Ochii? hai, ce mai pereche! Și ce cap frumos răsare! Nu-i al meu? Al meu e oare? Dar al cui! Și la ureche Uite-o floare. Asta-s eu! Și sunt voinică! Cine-a zis că eu sunt mică? Uite, zău, acum iau seama Că-mi stă bine-n cap năframa Și ce fată frumușică Are mama!. Mă gândeam eu că-s frumoasă! Dar cum nu! Și mama-mi coasă Șorț cu flori, minune mare – Nu-s eu fată ca oricare: Mama poate fi făloasă Că mă are. Știi ce-a zis și ieri la vie? A zis: – „Ce-mi tot spun ei mie! Am și eu numai o fată, Și n-o dau să fie dată; Cui o dau voiesc să-mi fie Om odată”. Mai știu […]

Nina Cassian – ”Noapte de iarnă”

Nina Cassian – ”Noapte de iarnă” Cassian, Nina

feb. 112026

„Calc pe zăpadă și spun: da, e albastră. Mă uit la lună și spun: o să apună curând. Dacă-ar fi fost încă trează dragostea noastră, N-aș fi putut să rostesc nici un cuvânt. Brazii degeaba își sună argintul feeric. Nopțile-acestea nu le mai merit acum, Când m-am deprins ca o fiară cu umbletul prin întuneric, Când nu mai caut sprijinul brațului tău pe drum. Vai, ce folos că-i ninsoarea atât de adâncă? Poate pe alți-i mai ninge și-i turbură încă. Noi odihnim pe coperta poveștii în veci, Ca doua cristale uriașe, severe și reci.” Nina Cassian, ”Noapte de iarnă”

Clarkson, Adrienne

feb. 072026

”Fiecare dintre noi sculptează o piatră, ridică o coloană sau decupează o bucată de vitraliu în construirea a ceva mult mai mare decât noi înșine.” Adrienne Clarkson

Cărtărescu, Mircea

iun. 182025

”Singurătatea are în ea sămînţa nebuniei, chiar dacă ai trăit toată viaţa aşa, chiar dacă eşti adaptat la sin¬gurătate şi la frustrare.” Mircea Cărtărescu, ”Travesti”

Carroll, Lewis

nov. 252024

”Ţi-oi spâne tot ce voi putea; Dar scurtă-i povestirea. La poartă un moşneag şedea Bătrân — cât omenirea. – Moşnege, cine eşti? Şi cum Trăieşti cu-aşa ursită? Răspunsu^mi picură în cap Cum pică apa-n sită. Mi-a spus: eu fluturii îi prind Când dorm în cea livadă: Din ei plăcinte fac apoi Pe-un ban le vând pe stradă, Le vând la marinari ce ştiu Că pleacă-n depărtare Şi astfel pâinea îmi câştig. Vedeţi – nu-i lucru mare. Dar eu gândeam cum să vopsesc în verde-nchis mustaţa Şi-un evantai să folosesc Ca să-mi ascundă faţa Şi neavând-răspuns de dat La acea poveste proastă Strigai: ci spune cum trăieşti! Şi-l îmbrâncii în coastă. Şi glasul lui cel blând urmă: – Eu merg pe câmp, departe Şi, de-ntâlnesc un pârâiaş Scot un ulcior deoparte. Din apă, alţii fac balsam Ce-i zic bun de sminteală Iar eu câştig doi gologani Cu-atâta osteneală. Eu mă gândeam […]

Carroll, Lewis

nov. 222024

”Copil cu ochi miraţi şi mari Şi cu senină faţă, Vezi anii cât sunt de fugari, Şi ne desparte o viaţă. Şi totuşi vei primi cu har Şi dragostea un basm în dar. Eu nu cunosc nici chipul tău Nici vocea-ţi argintie, Şi nici nu cred ca mai târziu Să-mi dai un gând şi mie. Dar e destul că azi vei vrea S-asculţi cu drag povestea mea. Un basm ce-a început cândva În zile însorite, O melodie ce-ngâna Lopeţile vâslite, Un ritm ce stăruie mereu De ani şi ani în gândul meu. Ci,vino şi ascultă – aci Un glas de-nfiorare. Fetiţa-i tristă, n-ar dori Să meargă la culcare! Noi toţi suntem copii şi-n veci Ne temem de culcuşuri reci. Afară e un ger cumplit Şi vântu-n crengi răsună, În casă-i cald şi potolit, Stăpână-i voia bună. Când basmu-n vraja lui te-a prins Mai uiţi furtuna ce s-a încins. Şi dacă […]

Cortazar, Julio

oct. 062024

”Dragostea mea, nu te iubesc pentru mine, nici pentru tine, nici pentru amândoi împreună, nu te iubesc fiindcă sângele m-ar îndemna să te iubesc, te iubesc fiindcă nu eşti a mea, fiindcă te afli de partea cealaltă, acolo unde mă inviţi să sar şi eu nu pot face saltul, fiindcă în străfundurile posesiunii nu eşti în mine, nu te cuprind, nu trec dincolo de trupul tău, de râsul tău, există ceasuri când mă munceşte gândul că tu mă iubeşti, mă chinuieşte iubirea ta care nu-mi serveşte drept pod, căci un pod nu se susţine dintr-o singură parte.” Julio Cortázar

Cassian, Nina

sept. 102024

”Doamne, ce frumoasă e lumea! Totul se poate împăca… deși, dacă-aș înota acum pe pârtia lunii, aș îngheța, mi s-ar zbârci lumina pe față, pielea mi-ar sclipi de moarte… dar, Doamne, ce frumoasă e lumea!” Nina Cassian, ”O mie de poeme”

Nina Cassian – ”Postfață la o iubire sfârșită”

Nina Cassian – ”Postfață la o iubire sfârșită” Cassian, Nina

mart. 022024

„Există-ndrăgostiţi fericiţi care rămân împreună, şi-al căror sărut proaspăt sună… Auziţi… auziţi… Există perechi fără moarte, în mişcare mereie, cu-o formă a inimii, poate aparte, semănând a metaforă, semănând a idee. Aceştia rămân împreună în sărut, ca-ntr-o dulce furtună. Auziţi! Auziţi! Auziţi! Există-ndrăgostiţi fericiţi!” Nina Cassian, ”Postfaţă la o iubire sfârşită”

Cassian, Nina

feb. 282023

„Dragostea mea, ancoră grea, ţine-mă strâns; toate mă dor: gura – de dor, ochii – de plâns.” Nina Cassian

Caragiale, Ion Luca

mart. 112020

“Nu trebuie, domnul meu, să aibă omul judecăți extreme, fiindcă lumea trăiește din pornire, nu prin judecată. Omul cuminte, mai cu seamă având norocul să fie sus-pus, este totdeauna îngăduitor cu lumea lui; de aceea, avem și vorba veche foarte înțeleaptă: lumea n-o putem îndrepta cu umărul. Fiecare dintre noi vede lipsurile și cusururile societății noastre; fiecare este dator a căuta să le constate, să acopere lipsurile și să depărteze cusururile, și-ncet-încet, fiecare luptând în sfera lui de acțiune, să realizăm cu toții, dacă nu idealul unei societăți, măcar o societate mai cioplită, mai cuminte și mai morală. Firește, când vedem atâtea nedreptăți, atâtea prostii și greșeli, atâtea fapte urâte, unele deplorabile, altele ridicule, se revoltă în noi dreapta judecată, și fiecare dintre noi, după putere, protestează și-ncearcă să-nfiereze răul. Dar să nu credem vreodată că protestările și opintirile noastre vor face să sară lumea din făgaș deodată, și, de […]

Avertisment