”După ce Filomena își isprăvi cântărea, regina, amintindu-și că ziua următoare era o vineri, se întoarse către supușii ei și le zise cu glas dulce:
– După cum știți, nobile doamne și tineri cavaleri, mâine e ziua închinată Domnului nostru Isus Cristos și patimilor sale; or, azi o săptămână, dacă v-aduceți bine aminte, am preamărit această zi și ziua următoare, oprindu-ne cu povestitul. De aceea, urmând pilda Neifilei, cred c-ar fi bine să ne oprim și de-astă dată și să încercăm a ne aminti câte s-au săvârșit pe vremuri spre mântuirea noastră în aste sfinte zile.
Toți ascultară cu plăcere vorbele pline de evlavie ale reginei lor și apoi, la îndemnul ei, cum noaptea se scursese pe jumătate aproape, se duseră să se odihnească.”

Giovanni Boccaccio, ”Decameronul”