Wallflowers

1. Cât de iubite sunt locașurile Tale, Doamne al puterilor!
2. Dorește și se sfârșește sufletul meu după curțile Domnului; inima mea și trupul meu s-au bucurat de Dumnezeul cel viu.
3. Că pasărea și-a aflat casa și turtureaua cuib, unde-și va pune puii săi:
4. Altarele Tale, Doamne al puterilor, Împăratul meu și Dumnezeul meu.
5. Fericiți sunt cei ce locuiesc în casa Ta; în vecii vecilor Te vor lăuda.
6. Fericit este bărbatul al cărui ajutor este de la Tine, Doamne; suișuri în inima sa a pus,
7. În valea plângerii, în locul care i-a fost pus. Că binecuvântare va da Cel ce pune lege,
8. Merge-vor din putere în putere, arăta-Se-va Dumnezeul dumnezeilor în Sion.
9. Doamne, Dumnezeul puterilor, auzi rugăciunea mea! Ascultă, Dumnezeul lui Iacob!
10. Apărătorul nostru, vezi Dumnezeule și caută spre fața unsului Tău!
11. Că mai bună este o zi în curțile Tale decât mii. Ales-am a fi lepădat în casa lui Dumnezeu, mai bine, decât a locui în locașurile păcătoșilor.
12. Că mila și adevărul iubește Domnul; Dumnezeu har și slavă va da. Dumnezeu nu va lipsi de bunătăți pe cei ce umblă întru nerăutate.
13. Doamne al puterilor, fericit este omul cel ce nădăjduiește întru Tine.

Vechiul Testament (Psalmii, 83:1-13)

1. Dumnezeu a stat în dumnezeiasca adunare și în mijlocul dumnezeilor va judeca.
2. Până când veți judeca cu nedreptate și la fețele păcătoșilor veți căuta?
3. Judecați drept pe orfan și pe sărac și faceți dreptate celui smerit, celui sărman.
4. Mântuiți pe cel sărman și pe cel sărac; din mina păcătosului, izbăviți-i.
5. Dar ei n-au cunoscut, nici n-au priceput, ci în întuneric umblă; stricase-vor toate rânduielile pământului.
6. Eu am zis: „Dumnezei sunteți și toți fii ai Celui Preaînalt”.
7. Dar voi ca niște oameni muriți și ca unul din căpetenii cădeți.
8. Scoală-Te, Dumnezeule, judecă pământul, că toate neamurile sunt ale Tale.

Vechiul Testament (Psalmii, 81:1-8)

1. Cel ce paști pe Israel, ia aminte! Cel ce povățuiești ca pe o oaie pe Iosif,
2. Cel ce șezi pe heruvimi, arată-Te înaintea lui Efraim și Veniamin și Manase.
3. Deșteaptă puterea Ta și vino să ne mântuiești pe noi.
4. Dumnezeule, întoarce-ne pe noi și arată fața Ta, și ne vom mântui!
5. Doamne, Dumnezeul puterilor, până când Te vei mânia de ruga robilor Tăi?
6. Ne vei hrăni pe noi cu pâine de lacrimi și ne vei adăpa cu lacrimi, peste măsură?
7. Pusu-ne-ai în ceartă cu vecinii noștri și vrăjmașii noștri ne-au batjocorit pe noi.
8. Doamne, Dumnezeul puterilor, întoarce-ne pe noi și arată fața Ta și ne vom mântui.
9. Via din Egipt ai mutat-o; izgonit-ai neamuri și ai răsădit-o pe ea.
10. Cale ai făcut înaintea ei și ai răsădit rădăcinile ei și s-a umplut pământul.
11. Umbra ei și mlădițele ei au acoperit cedrii lui Dumnezeu.
12. Întins-a vițele ei până la mare și până la râu lăstarele ei.
13. Pentru ce ai dărâmat gardul ei și o culeg pe ea toți cei ce trec pe cale?
14. A stricat-o pe ea mistrețul din pădure și porcul sălbatic a păscut-o pe ea.
15. Dumnezeul puterilor, întoarce-Te dar, caută din cer și vezi și cercetează via aceasta,
16. Și o desăvârșește pe ea, pe care a sădit-o dreapta Ta, și pe fiul omului pe care l-ai întărit ție.
17. Arsă a fost în foc și smulsă, dar de cercetarea feței Tale ei vor pieri.
18. Să fie mâna Ta peste bărbatul dreptei Tale și peste fiul omului pe care l-ai întărit ție.
19. Și nu ne vom depărta de Tine; ne vei da viața și numele Tău vom chema.
20. Doamne, Dumnezeul puterilor, întoarce-ne pe noi și arată fața Ta și ne vom mântui.

Vechiul Testament (Psalmii, 79:1-20)

1. Dumnezeule, intrat-au neamurile în moștenirea Ta, pângărit-au locașul Tău cel sfânt, făcut-au din Ierusalim ruină.
2. Pus-au cadavrele robilor Tăi mâncare păsărilor cerului, trupurile celor cuvioși ai Tăi, fiarelor pământului.
3. Vărsat-au sângele lor ca apa împrejurul Ierusalimului și nu era cine să-i îngroape.
4. Făcutu-ne-am ocară vecinilor noștri, batjocură și râs celor dimprejurul nostru.
5. Până când, Doamne, Te vei mânia până în sfârșit? Până când se va aprinde ca focul mânia Ta?
6. Varsă mânia Ta peste neamurile care nu Te cunosc și peste împărățiile care n-au chemat numele Tău.
7. Că au mâncat pe Iacob și locul lui l-au pustiit.
8. Să nu pomenești fărădelegile noastre cele de demult; degrabă să ne întâmpine pe noi îndurările Tale, că am sărăcit foarte.
9. Ajută-ne nouă, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, pentru slava numelui Tău; Doamne, izbăvește-ne pe noi și curățește păcatele noastre pentru numele Tău.
10. Ca nu cumva să zică neamurile: „Unde este Dumnezeul lor?” Să se cunoască între neamuri, înaintea ochilor noștri,
11. Răzbunarea sângelui vărsat, al robilor Tăi; să intre înaintea Ta suspinul celor ferecați.
12. După măreția brațului Tău, păzește pe fiii celor omorâți.
13. Răsplătește vecinilor noștri de șapte ori, în sânul lor, ocara lor cu care Te-au ocărât pe Tine, Doamne.
14. Iar noi, poporul Tău și oile pășunii Tale, mărturisi-ne-vom ție, în veac, din neam în neam vom vesti lauda Ta.

Vechiul Testament (Psalmii, 78:1-14)

62. Dar ei au ispitit și au amărât pe Dumnezeul Cel Preaînalt și poruncile Lui nu le-au păzit.
63. Și s-au întors și au călcat legământul ca și părinții lor, întorsu-s-au ca un arc strâmb.
64. Și L-au mâniat pe El cu înălțimile lor și cu idolii lor L-au întărâtat pe El.
65. Auzit-a Dumnezeu și S-a mâniat și a urgisit foarte pe Israel.
66. A lepădat cortul Său din Silo, locașul Lui, în care a locuit printre oameni.
67. Și a robit tăria lor și frumusețea lor a dat-o în mâinile vrăjmașului.
68. Și a dat sabiei pe poporul Său și de moștenirea Lui n-a ținut seamă.
69. Pe tinerii lor i-a mistuit focul și fecioarele lor n-au fost înconjurate cu cinste.
70. Preoții lor de sabie au căzut și văduvele lor nu vor plânge.
71. Și S-a deșteptat Domnul ca cel ce doarme, ca un viteaz amețit de vin,
72. Și a lovit din spate pe vrăjmașii Săi; ocară veșnică le-a dat lor.
73. Și a lepădat cortul lui Iosif și seminția lui Efraim n-a ales-o;
74. Ci a ales seminția lui Iuda, Muntele Sion, pe care l-a iubit.
75. Și a zidit locașul Său cel sfânt, ca înălțimea cerului; pe pământ l-a întemeiat pe el în veac.
76. Și a ales pe David robul Său și l-a luat pe el de la turmele oilor.
77. De lângă oile ce nasc l-a luat pe el, ca să pască pe Iacob, poporul Său, și pe Israel, moștenirea Sa.
78. Și i-a păscut pe ei întru nerăutatea inimii lui și în priceperea mâinii lui i-a povățuit pe ei.

Vechiul Testament (Psalmii, 77:62-78)

36. Cu toate acestea încă au mai păcătuit și n-au crezut în minunile Lui.
37. Și s-au stins în deșertăciune zilele lor și anii lor degrabă.
38. Când îi ucidea pe ei, Îl căutau și se întorceau și reveneau la Dumnezeu.
39. Și și-au adus aminte că Dumnezeu este ajutorul lor și Dumnezeul Cel Preaînalt este izbăvitorul lor.
40. Dar L-au înșelat pe El, cu gura lor și cu limba lor L-au mințit.
41. În inima lor n-au fost drepți cu El, nici n-au crezut în legământul Lui.
42. Iar El este îndurător, va curăți păcatele și nu-i va nimici.
43. Își va întoarce de multe ori mânia Lui și nu va aprinde toată urgia Lui.
44. Și-a adus aminte că trup sunt ei, suflare ce trece și nu se mai întoarce.

Vechiul Testament (Psalmii, 77:36-44)

12. Fiii lui Efraim, arcași înarmați, întors-au spatele, în zi de război.
13. N-au păzit legământul lui Dumnezeu și în legea Lui n-au v vrut să umble.
14. Și au uitat facerile Lui de bine și minunile Lui, pe care le-a arătat lor,
15. Minunile pe care le-a făcut înaintea părinților lor, în pământul Egiptului, în câmpia Taneos.
16. Despicat-a marea și i-a trecut pe ei; stătut-au apele ca un zid;
17. Povățuitu-i-a pe ei cu nor ziua și toată noaptea cu lumină de foc;
18. Despicat-a piatra în pustie și i-a adăpat pe ei cu bogăție de apă.
19. Scos-a apă din piatră și au curs apele ca niște râuri.
20. Dar ei încă au greșit înaintea Lui, amărât-au pe Cel Preaînalt, în loc fără de apa.
21. Și au ispitit pe Dumnezeu în inimile lor, cerând mâncare sufletelor lor.
22. Și au grăit împotriva lui Dumnezeu și au zis: „Va putea, oare, Dumnezeu să gătească masa în pustiu?”
23. – Pentru că a lovit piatra și au curs ape și pârâiele s-au umplut de apă.
24. „Oare, va putea da și pâine, sau va putea întinde masa poporului Său?”
25. Pentru aceasta a auzit Domnul și S-a mâniat și foc s-a aprins peste Iacob și mânie s-a suit peste Israel.
26. Căci n-au crezut în Dumnezeu, nici n-au nădăjduit în izbăvirea Lui.
27. Și a poruncit norilor de deasupra și ușile cerului le-a deschis
28. Și a plouat peste ei mană de mâncare și pâine cerească le-a dat lor.
29. Pâine îngerească a mâncat omul; bucate le-a trimis lor din destul.
30. Poruncit-a El, din cer, vânt dinspre răsărit și a adus cu puterea Lui vânt dinspre miazăzi.
31. Și a plouat peste ei ca pulberea cărnuri și ca nisipul mării păsări zburătoare.
32. Și au căzut în mijlocul taberei lor, împrejurul corturilor lor.
33. Și au mâncat și s-au săturat foarte și pofta lor și-au împlinit-o.
34. Nimic nu le lipsea din cele ce pofteau și mâncarea le era încă în gura lor,
35. Când mânia lui Dumnezeu s-a ridicat peste ei și a ucis pe cei sătui ai lor și pe cei aleși ai lui Israel i-a doborât.

Vechiul Testament (Psalmii, 77:12-35)