Wallflowers

”Paris:
Biata fată!
Urât te-a mai schimbat la faţă plânsul!
Julieta:
Nu prea. Era urâtă şi-nainte.
Paris:
Acest răspuns îţi urâţeşte faţa
Mai mult ca lacrimile.
Julieta:
Adevărul
N-a urâţit pe nimenea, señior,
Şi mie-mi place să îl dau pe faţă.”

William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”

”O vreme, cât o să vă iubiţi, tu ai să uiţi că el a fost strungar şi el are să uite că tu eşti intelectuală. Pe orizontală, se uită multe lucruri. Dar oamenii mai stau şi vertical. Şi n-are să treacă multa vreme, şi-n timp ce el are să uite probabil mai departe că tu eşti intelectuală, tu ai să-ţi aduci aminte tot mai des că el nu este intelectual.”

Ileana Vulpescu

”Asta n-o vor înțelege ei niciodată: că nu ești dator să ajungi ceva, că nu trebuie să parvii nicăieri, că ceea ce importă în primul rând este să fii tu și să poți rămâne tu însuți în orice împrejurare a vieții.”

Mircea Eliade

”Tu vrei să ştii de-un jurământ fierbinte îl poţi răscumpăra prin fapte bune, ca să te-mpaci cu cel de sus părinte.”
Aşa-ncepu madona cântu-a-l spune şi ca şi cel ce nu stă-n loc, ci iar înşiră gând, urmă cu-nţelepciune:
„Cel mai de preţ şi mai aproape dar de Dumnezeu şi sfânta-i bunătate, prin care el ne mirui cu har,
a fost şi e a vrerii libertate;
cu daru-acesta-n lume fu-nzestrat
doar omul fiindcă judecă şi poate.
De-aici va să pricepi învederat
ce sfânt e-un jurământ când consimţeşte
şi Dumnezeu la cele ce-ai jurat.
Când omul deci cu cerul se-nvoieşte, jertfită e comoara vrerii-n sine, dar jertfa tot prin ea se-nfăptuieşte.
Deci ce-ai putea să dai în schimb din tine? De-ai vrea s-ajuţi prin vrerea dăruită, ar însemna că faci prin furt un bine.
Ţi-e mintea-acum cu miezul lămurită ; dar ca să vezi că cerul nu v-apasă, şi vorba mea nu-i de-adevăr smintită,
va să mai stai încă puţin la masă , căci m-am deprins bucate grele a-ţi da şi hrana va s-o mistui când e grasă.
Deschide mintea să pătrundă-n ea câte-am să-ţi spun; căci nu se-ncheagă ştiinţa de nu reţii ce-ai înţeles cândva.
De două lucruri când jertfeşti voinţa va să ţii seamă: cel dintâi arată ce dai’ din tine;-al doilea, juruinţa.
Aceasta nu se şterge niciodată decât de-i împlinită: taina ei ţi-am desluşit-o adineauri toată.
De-aceea fu nevoie la evrei
de jurământ, chiar dacă jertfa dată,
pe câte ştii, o mai schimbau şi ei.
Cealaltă-n schimb, prin care-ai dat odată, de-o schimbi în miez, nu mânii Ziditorul, căci poate fi cu alta preschimbată.
Dar nimeni să nu-şi schimbe cu uşorul
şi după plac povara însuşită,
de nu-i deschis cu două chei zăvorul.
Şi afle toţi: schimbarea e smintită când ceea ce-ai lăsat nu se cuprinde ca patru-n şase-n jertfa-nlocuită.
Deci nici un lucru ce prin sine tinde
să tragă la cântar nu-l poţi schimba
cu altu-n loc ce-n cumpeni nu se prinde.
Nu vă jucaţi cu ce-aţi jurat a da:
fiţi credincioşi, nu orbi din zel prea mare,
precum Iepte cu darul lui cândva,
ce-n loc să zică: «Am greşit , iertare!» făcu mai rău ţinându-şi jurământul; sau ca şi grecul rege-n Argos, care
făcu să plângă-n lung şi-n lat pământul de mila Efigeniei preafrumoase, jertfită ca să-şi ţină legământul.
Nu vă grăbiţi cu juruinţi zeloase şi nu plutiţi ca pana-n vânt, căci zgura nu orice râu v-o spală de pe oase.
De-ajuns e-n lume a urma Scriptura şi Sfântul Scaun, ca Domnul să surâdă şi-n ceruri să vă mântuie făptura.
Iar de v-abate lăcomia hâdă,
voi oameni v-arătaţi, nu oi necoapte,
ca înde ei iudeii să vă râdă.
Nu faceţi ca şi mielul , ce de lapte se-nţarcă singur şi săltând zglobiu îşi face rău, făcându-şi voia-n fapte.”

Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Paradisul”, Cântul V

”E împăcată lumea.
Deşi moşneag de zile,
Abia-s la jumătatea menirei mele-n lume
Ca să-mpac iară lumea.
Dar oare Dumnezeu Nu are drept asupră-mi?
Cealaltă jumătate
E ca, fiind în viaţă, pre Dumnezeu să-mpac.
Preaînălţate Doamne, cei’ să mă depărtezi,
Căci grea [mie] îmi este .şi sarcina vieţii
Şi mă dezbrac acuma de-orice deşertăciuni.
Iertare-mi cer, boierini, de la voi de la toţi,
Iertare de la tine, ce-mi eşti Domn pre pământ
Căci vreau să intru-n slujba Domnului meu din ceri.”

Mihai Eminescu, ”Gruie Sânger”