Wallflowers

“Fiindcă tocmai ascultam astăzi la radio un fel de prelegere, pe care individul o ținea cu aerul cel mai firesc din lume că spune ceva util și rațional: cum să ne organizăm timpul liber! Fără să-și dea seama că farmecul timpului liber tocmai în asta constă, să nu-l organizezi, fiindcă din clipa aceea a încetat să mai fie liber. Timp liber înseamnă să faci ce vrei, adică să dai curs în voie oricărei tentații, fără sentimentul de culpabilitate că în felul acesta îl pierzi, acel timp. Sigur că în timpul tău liber poți organiza, să zicem, o excursie, dar numai dacă ai chef. Ai zice că nici nu merită să iei în seamă asemenea prostie, dar sunt și oameni care după orele de muncă nu simt bucuria disponibilității, ci un fel de vid, cu atracție spre ceea ce „organizează” alții, aranjamente, întâlniri undeva, și tocmai lor li se adresa individul de la radio, în loc să-i lase în pace să descopere singuri ceea ce i-ar încânta să facă. Ideea din subtext era, desigur, grijulie, nu cumva omul fără timp liber organizat să facă vreo prostie, să agațe vreo fată pe stradă, să se îmbete sau să facă scandal. Aici e temerea: perfecta organizare a vieții omului de mâine, cu diminuarea puterii imaginative și dispariția artelor.”

Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”

”Păstrează-ţi sfatul,
Căci trece prin urechea mea de-a surda
Ca printr-o sită apa.
Lasă sfatul;
Să nu-mi dea sfaturi binevoitorii,
Afară doar de suferă ca mine.
Să vină-un tată ce-şi iubea copila
Ca mine, şi ca mine şi-a pierdut-o,
Acesta să-mi vorbească de răbdare!
Durerea să-şi măsoare-n lung şi-n lat
Cu-a mea, să pună-n cumpănă amarul,
Atîta chin aici, atît dincoace,
Acelaşi chip, o formă şi-un tipar,
Acesta de zîmbeşte şi strigînd
„Durere, piei!„ în barbă se dezmiardă
Şi-n loc să geamă, îşi tot drege glasul,
Cârpindu-şi suferinţa cu zicale,
Şi-amarul şi-l îmbată cu cheflii,
Să vină să mă-nveţe cum să rabd!
Dar nu s-a pomenit astfel de om:
Povăţuiesc şi-alină suferinţa
Doar cel care n-o-ncearcă;
Cei ce-o gustă îşi ies din minţi,
Când sfatul lor, cândva,
Dădea mâniei leacuri iscusite,
Lega sminteala-n fire de mătase
Şi bolile cu vorbe le vrăjea.
Nu, nu, de când e lumea, toţi dau sfaturi
Celor ce gem împovăraţi de jale;
Dar omul virtuos şi-ntreg la minte
De dăscălit se lasă când el însuşi
Bea cupa cu amar.
Mă cruţă, dar; în strigăt jalea mea-ţi întrece sfatul.
Nu-s oamenii copii?
Te rog să taci.
Eu sânt făcut din carne şi din sânge
Căci n-a fost încă filozof să-ndure,
Făr-a crâcni, durerea de măsele,
Chiar dac-a scris frumos cum scriu doar zeii
Şi-a luat în râs durerea şi-ntîmplarea.”

William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”

“Muslim says, ‘I am superior to all.’ A jew declares, ‘I am even better than Muslim.’ And a Christian says, ‘I am greater than both Muslim and Jews, and the rest of the religions, because I am the nation of God’s Son.’ But His Divine Eminence declares that superior and best of all is the one who possess God’s love in his heart, in spite of his indifference to any religion.”

Riaz Ahmed Gohar Shahi

”Câte lacrimi însă poate să plângă fără să-şi strice vederea? De atâta plâns, bătrâna a orbit într-o zi…
Dar chiar fără să vadă drumul, mergea pe el tot mai departe, ducând cântecele de dragoste în lume.”

”Cântecul de dragoste” (poveste chinezească)

”Vreau, prin rugăciuni,
Să-ntorc iar mila cerului asupră-mi.
Cum bine ştii, mi-e zbuciumată viaţa
Şi plină de păcate.”

William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”