4. Atunci Iosafat s-a așezat cu locuința în Ierusalim și a început el să umble iarăși prin poporul său de la Beer-Seba, până la muntele lui Efraim și l-a întors la Domnul Dumnezeul părinților săi.
5. Și a așezat judecători în țară, prin toate cetățile întărite și în fiecare cetate.
6. Și a zis el judecătorilor: „Luați seama la ce veți face; să nu faceți judecată omenească, ci judecata Domnului, că la rostirea judecății El este cu voi.
7. De aceea să fiți cu frica Domnului în voi, să lucrați cu pază, căci la Domnul nu-i nici nedreptate, nici părtinire și nici daruri”.
8. Iosafat a pus și în Ierusalim pe unii din leviți, din preoți și din capii de familie, ca să facă judecata Domnului, să judece pricinile dintre Israeliții ce locuiau în Ierusalim.
9. Și iată ce porunci a dat el acestora: „Așa să lucrați, în frica Domnului, cu credință și cu inima curată!
10. La orice fel de pricini, care vor veni înaintea voastră de la frații voștri care locuiesc în cetățile lor, fie pentru vărsare de sânge, sau pentru lege și poruncă, fie pentru rânduieli și ceremonii, să-i învățați să nu facă rău, ca să nu se găsească vinovați înaintea Domnului și să nu vină mânia Lui asupra voastră și asupra fraților voștri; lucrați așa și nu veți greși

Vechiul Testament (Cronici II, 19:4-10)