Wallflowers

”Atunci focul viu al dragostei se stinse în privirile zeiţei, şi faţa neobişnuit de albă i se împietri. Buzele roşii se strânseră, ca pentru a strivi geamătul inimii, care se linişti în cercul ei de gheaţă. Şi-o mare tăcere îşi răspândi nepăsarea în vinele zeiţei.” Vladimir Colin, ”Legendele țării lui Vam”

“De aceea trebuie să mă feresc de cei care par. Dau cu parul, cu părerea.” Marin Sorescu, ”Trei dinți din față”

”(…) urci. Cum, altfel? Prin tine însuţi, călcîndu-ţi inima-n picioare. Tre¬buie ca tot ce ai blajinătate, să se transforme în asprime. Când te-ai cruţat prea mult, sfârşeşti prin a te îmbolnăvi că te-ai cruţat prea mult. Lăudat fie, ceea ce înăspreşte! în ce mă priveşte, n-o să laud pămîntul pe unde curge laptele şi mierea! Să înveţe să nu se mai privească pe sine, este indispensabil celui ce vrea să cuprindă în juru-i cu privirea. Şi-aceasta-i. o asprime ce-i trebuie oricărui căţărător pe munţi. Cel care vrea Cunoaşterea cu prea lacome priviri, vede el, oare, până-n adînc de lucruri?” Nietzsche, ”Așa grăit-a Zarathustra”, cap. ”Călătorul”

“Omul vede cu ochii, aude cu urechile, dă cu socoteală și te scoate în cele din urmă cum ești, orișicît de mult te-ai sili să-i pari altfel.” Ioan Slavici, ”Mara”

”Cât timp am fost din oase şi din pulpe, cum maica m-a făcut, a mele fapte n-au fost de leu, ci mai curând de vulpe. Maestru-am fost în uneltiri şi-n şoapte şi-am pus la cale înşelăciuni atare că-mi merse vestea până hăt-departe; dar când simţii că tinereţea moare şi-i vremea-n care cată, fiecine, să tragă-n port şi pânza să-şi coboare, de tot ce-am îndrăgit îmi fu ruşine şi pocăit purces-am cu temei pe Domnul să-l slujesc şi-ar fi fost bine.” Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Infernul”, Cântul XXVII

“(…) ce este omul?(…) Omul este o ființă însetată de iubire și nemurire. Sfârșitul său e totdeauna tragic.” Marin Preda, ”Imposibila întoarcere”