Wallflowers

1. Atunci Iov a început să vorbească și a zis: 2. „Câtă vreme veți întrista voi sufletul meu și mă veți zdrobi cu cuvântările voastre? 3. Iată a zecea oară de când mă batjocoriți. Nu vă este rușine că vă purtați așa? 4. Chiar dacă ar fi adevărat că am păcătuit, greșeala mea este pe capul meu. 5. Iar dacă voi vă faceți tari și mari împotriva mea și-mi scoateți ochii cu ticăloșia mea, 6. Să știi că Dumnezeu este Cel ce mă urmărește și că El m-a învăluit cu lațul Său. 7. Dacă strig de multa-apăsare, nu primesc nici un răspuns; țip în gura mare, dar nimeni nu-mi face dreptate. 8. El a astupat calea mea, ca să nu mai trec pe ea, și a acoperit cu beznă toate drumurile mele. 9. M-a dezbrăcat de mărirea mea și mi-a smuls cununa de pe cap. 10. M-a dărmat de jur […]

1. Atunci Bildad din Suah a început să vorbească și a zis: 2. „Când vei ajunge odată la capătul unor astfel de vorbe? Vino-ți în fire și apoi vom vorbi. 3. Pentru ce suntem socotiți ca niște dobitoace? De ce să trecem în ochii tăi drept vite cornute? 4. Nu cumva pentru tine care te sfâșii în mânia ta, o să ajungă pământul să se pustiiască și stâncile să se mute din locul lor? 5. Firește, lumina nelegiuitului se stinge și flacăra focului lui nu mai strălucește. 6. Lumina se întunecă în cortul lui și candela de deasupra lui se isprăvește. 7. Pașii lui, altădată vânjoși, se îngustează și propriul lui sfat acum îl poticnește. 8. El dă cu picioarele în laț și se plimbă în rețeaua de sfori. 9. Capcana l-a prins de călcâi și lațul s-a încolăcit pe el. 10. Cursa care trebuia să-l prindă este ascunsă în […]

1. Sufletul meu e dărăpanat, zilele mele se sting, mormântul mă așteaptă. 2. Sunt împresurat de batjocoritori și ochii mei trebuie să privească spre ocările lor. 3. Dă-mi acum chezășia Ta lângă Tine, altfel cine ar vrea să răspundă pentru mine? 4. Pentru că Tu ai luat priceperea din inima lor, de aceea Tu nu-i vei ridica. 5. Sunt unii care fac ospăț cu prietenii, atunci când acasă ochii copiilor se sting de foame. 6. Am ajuns de poveste între oameni; sunt acela pe care-l scuipi în față. 7. Ochii mei s-au întunecat de supărare, mădularele mele s-au subțiat ca umbra. 8. Oamenii cei drepți stau înmărmuriți și cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit. 9. Cel ce este drept se ține însă de calea sa și cine este cu mâinile curate e din ce în ce mai tare. 10. Cât despre voi ceilalți, voi toți dați înapoi și veniți […]

1. Atunci Iov a răspuns și a grăit: 2. „Am auzit mereu astfel de lucruri; sunteți toți niște jalnici mângâietori. 3. Când se vor sfârși aceste vorbe goale și ce te chinuiește ca să răspunzi? 4. Și eu aș vorbi așa ca voi, dacă sufletul vostru ar fi în locul sufletului meu; aș putea să spun multe cuvinte împotriva voastră și să dau din cap în privința voastră. 5. V-aș mângâia numai cu gura și cu mișcarea buzelor mele v-aș aduce ușurare. 6. Dar, dacă vorbesc, durerea mea nu se liniștește și dacă tac din gură, durerea mea nu se depărtează de la mine. 7. În ceasul de față, Dumnezeu mi-a luat toată vlaga; toată ticăloșia mea mă împresoară, Doamne! 8. M-ai acoperit cu zbârcituri, care toate mărturisesc împotriva mea; neputința mea ea însăși mă dă de gol și bârfitorul stă împotriva mea. 9. El mă sfâșie în furia Lui […]

1. Atunci Elifaz, din Teman, a răspuns și a zis: 2. „Este oare cinstit pentru înțelept să răspundă cu cuvinte ușuratice și să-și umple pieptul cu suflarea vântului de răsărit? 3. I se cuvine lui să judece cu vorbe seci și prin cuvântări care n-au nici o noimă? 4. Tu mergi atât de departe, încât desființezi cucernicia și nesocotești rugăciunea înaintea lui Dumnezeu. 5. Nelegiuirea ta însuflă gura ta și tu împrumuți vorbirea ta de la cei vicleni. 6. Chiar gura ta te osândește și nu eu, chiar buzele tale sunt martore împotriva ta. 7. Nu cumva ești tu cel dintâi om care s-a născut? Venit-ai tu pe lume mai înainte decât munții? 8. Ai stat tu de sfat cu Dumnezeu și te-ai făcut tu stăpân pe toată înțelepciunea? 9. Ce știi tu pe care să nu-l știm și noi? Ce pricepi tu și noi nu pricepem? 10. Printre noi […]

1. Omul născut din femeie are puține zile de trăit, dar se satură de necazuri. 2. Ca și floarea, el crește și se veștejește și ca umbra el fuge și e fără durată. 3. Și asupra lui privești și pe mine Tu mă silești să vin la judecată cu Tine. 4. Cine ar putea să scoată ceva curat din ceea ce este necurat? Nimeni! 5. Deoarece zilele lui sunt măsurate și știi socoteala lunilor lui și i-ai pus un hotar peste care nu va trece. 6. Întoarce-Ți privirea de la el, ca să aibă puțin răgaz, să se poată bucura ca simbriașul la sfârșitul zilei (de muncă). 7. Un copac, de pildă, tot are nădejde, căci dacă-l tai, el crește din nou și vlăstarii nu-i vor lipsi. 8. Dacă rădăcina lui îmbătrânește în pământ și dacă trunchiul lui putrezește, 9. Când dă de apă înverzește din nou și se acoperă […]