”De-aş face precum spui, mai cu temei Mi-aş aminti de farmecele ei. Sub masca-ntunecată ce-n extaz Sărută o femeie pe obraz, Ghicim paloarea chipului ascuns. Comoara de privire adunată. N-o dai uitării când eşti orb. O fată Frumoasă tu arată-mi. Ce-i mai mult Decât o filă-n care pot citi Că-s altele mai mândre? Bun rămas! N-ai leac pentru uitare!” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”Este o dragoste obişnuită aici, Oamenii nestatornici sunt aşteptaţi răbdător de principii, Ştiind că în curând au să se-ntoarcă la ele, Iar când zăbovesc nepermis de-ndelung, Principiile răzbunătoare devin. N-am să mă pot dezobişnui niciodată Să denunţ „la sottise, l’erreur, le peche, la leşine”, Dar viaţa m-a învăţat să mă tem De dureroase ravagii ilogice. Am văzut un om cu o plagă pe braţ, Durerea îl electrocutase Şi nu mai ţin minte, Omul şi-a retezat braţul, Ori poate s-a sinucis. In gestul lui erau Şi prostia, şi greşeala, şi păcatul, şi lenea Şi, peste toate acestea, abisul. N-am să mă pot dezobişnui niciodată Să denunţ şi prostia, greşeala, păcatul şi lenea, Dar viaţa m-a învăţat să mă tem De dureroase ravagii ilogice. M-am desprins foarte timpuriu de părinţi, Am trăit numai din puterea gândurilor mele, Deci sunt proletar. Oh, ştiu, uneori am greşit Şi am fost extrădat. Dar cu toate […]
1. Atunci Dumnezeu i-a răspuns lui Iov, din sânul vijeliei, și i-a zis: 2. „Cine este cel ce pune pronia sub obroc, prin cuvinte fără înțelepciune? 3. Încinge-ți deci coapsele ca un viteaz și Eu te voi întreba și tu Îmi vei da lămuriri! 4. Unde erai tu, când am întemeiat pământul? Spune-Mi, dacă știi să spui. 5. Știi tu cine a hotărât măsurile pământului sau cine a întins deasupra lui lanțul de măsurat? 6. În ce au fost întărite temeliile lui sau cine a pus piatra lui cea din capul unghiului, 7. Atunci când stelele dimineții cântau laolaltă și toți îngerii lui Dumnezeu mă sărbătoreau? 8. Cine a închis marea cu porți, când ea ieșea năvalnică, din sânul firii, 9. Și când i-am dat ca veșmânt negura și norii drept scutece, 10. Apoi i-am hotărnicit hotarul Meu și i-am pus porți și zăvoare 11. Și am zis: Până aici […]
1. Și din pricina aceasta inima mea se zbuciumă și se zbate din locul ei. 2. Ascultați bubuitul glasului Său și tunetul care iese din gura Sa. 3. Peste toată întinderea cerului El azvârle fulgerul Său și fulgerul Său ajunge până la marginile pământului. 4. În urma fulgerului, vine un muget prelung. El tună cu glasul Lui zguduitor, El nu mai împiedică fulgerele cât timp glasul Lui răsună. 5. Dumnezeu cu tunetul Său săvârșește minuni, El face lucruri mari pe care noi nu putem să le pricepem. 6. El poruncește zăpezii: „Cazi pe pământ „, și ploilor îmbelșugate: „Stăruiți cu putere!” 7. Pe fiecare om El pune a Sa pecete, pentru ca toți oamenii să recunoască puterea Lui. 8. Fiarele sălbatice se dau înapoi în culcușurile lor și rămân ascunse în vizuinile lor. 9. Vijelia vine de la miazăzi și frigul vine de la miazănoapte. 10. La suflarea lui Dumnezeu […]
”Adâncimea mea tu o ai în tine, numai încă nedescoperită. Crezi c-ai pricepe ceea ce zic dacă n-ai fi de firea mea? Crezi că te-aș fi ales de discipol al meu de nu te știam vrednic și adânc? Tu ești ca o vioară în care sunt închise toate cântările, numai ele trebuiesc trezite de-o mână măiastră, și mâna ce te va trezi înăuntrul tău sunt eu.” Mihai Eminescu, ”Sărmanul Dionis”
1. Elihu a mers mai departe și a grăit: 2. „Așteaptă o clipă și vei învăța și altele, căci sunt încă temeiuri și cuvinte de partea lui Dumnezeu. 3. Voi porni cu știința mea de departe și voi dovedi dreptatea Ziditorului meu. 4. Căci cu adevărat ceea ce-ți spun eu nu este minciună și că cel ce stă lângă tine este unul desăvârșit în cunoștința. 5. Firește, Dumnezeu este prea puternic, dar nu leapădă pe nimeni; El este prea puternic prin înălțimea înțelepciunii Sale. 6. El nu lasă pe nelegiuit să propășească și celor nenorociți le face dreptate. 7. El nu despoaie pe cei drepți de dreptatea lor, iar cu împărații la fel: îi pune în jeturi împărătești și-i așează să domnească de-a pururi. Dar ei se umflă de trufie. 8. Și atunci iată-i ferecați cu lanțuri și iată-i prinși cu funiile mâhnirii. 9. După aceea, Dumnezeu le dezvăluie fapta […]
1. Elihu a vorbit mai departe și a zis: 2. „Crezi tu că ai dreptate și socotești că te-ai limpezit înaintea lui Dumnezeu, 3. Când zici: „Ce folosesc, ce câștig am eu, că nu păcătuiesc?” 4. Iată ce-ți voi răspunde și ție și prietenilor tăi: 5. Privește cerurile și îndreaptă într-acolo ochii; uită-te la nori, cât sunt ei de sus, față de tine! 6. Dacă păcătuiești, ce rău Îi faci lui Dumnezeu și dacă păcatele tale sunt numeroase, ce-I strică Lui? 7. Dacă ești drept, ce dar Îi faci sau ce primește El din mâna ta? 8. Răutatea ta poate să strice unui om ca și tine, dreptatea ta să folosească celui ce este ca și tine născut din om. 9. Ei strigă atunci când împilarea a trecut orice margini, ei răcnesc în mâinile celor puternici. 10. Dar ei nu întreabă: Unde este Dumnezeu Cel ce ne-a făcut, El Care […]
1. Elihu a vorbit mai departe și a zis: 2. „Ascultați, înțelepților, cuvintele mele și voi, învățaților, ațintiți-vă urechile, 3. Fiindcă urechea deosebește cuvintele, precum cerul gurii gustă mâncarea. 4. Să cercetăm între noi ce este drept, să știm între noi ceea ce este bine, 5. Fiindcă Iov a zis: „Eu sunt drept, dar Dumnezeu nu-mi dă dreptate! 6. Deși nevinovat, trec drept mincinos; rana mea este nevindecată, deși eu nu am nici o greșeală”. 7. Cine mai este ca Iov, care să bea batjocura, cum ar bea apa? 8. Care să se însoțească cu cei care fac nedreptate și să meargă în pas cu făcătorii de rele? 9. Căci Iov a zis: „Omul n-are nici un folos, dacă se străduiește să fie plăcut lui Dumnezeu”. 10. Dar voi oameni de inimă, ascultați-mă! Departe este de Dumnezeu răutatea, departe este de El nedreptatea! 11. Căci Dumnezeu întoarce omului după faptele […]
1. Drept aceea, Iov, te rog, ascultă cuvintele mele și ia aminte la toate cuvintele mele. 2. Iată că am deschis gura mea și limba mea grăiește. 3. Inima mea va scoate la iveală cuvinte de învățătură, buzele mele se vor rosti cu limpezime, 4. Duhul lui Dumnezeu este Cel ce m-a făcut și suflarea Celui Atotputernic este dătătoarea vieții mele. 5. Dacă poți, răspunde-mi, apără-ți pricina înaintea mea, fii tare! 6. Înaintea lui Dumnezeu eu sunt la fel cu tine și eu ca și tine am fost frământat din lut, 7. De aceea frica de mine să nu te tulbure, nici mâna mea să nu atârne greu asupra ta. 8. Tu ai spus în auzul meu și eu am auzit rostul vorbelor tale spunând așa: 9. „Eu sunt curat și fără nici o vină, eu sunt fără prihană și n-am nici o greșeală; 10. Dar iată că Dumnezeu caută […]
1. Astfel, acești trei bărbați nu mai răspunseră nimic lui Iov, pentru că el se socotea fără vină. 2. Atunci se aprinse de mânie Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, din familia lui Ram. Și mânia lui se aprinse împotriva lui Iov, fiindcă el pretindea că este drept înaintea lui Dumnezeu, 3. Și iarăși se aprinse mânia lui împotriva celor trei prieteni ai lui Iov, fiindcă ei nu găseau nici un răspuns și totuși osândeau pe Iov. 4. Elihu însă așteptase pe când ei vorbeau cu Iov, fiindcă ei erau mai în vârstă decât Elihu. 5. Dar când a văzut el că nu mai este nici un răspuns în gura celor trei oameni, atunci s-a aprins mânia lui. 6. Și așa Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, a început a vorbi și a zis: „Eu sunt tânăr și voi sunteți bătrâni, de aceea m-am sfiit și m-am temut să vă […]
”Cât de frumos îi mai slujeşti iubirii Şi păsul cum i-l desluşeşti. Și eu Voiam să o prefir printre cuvinte, Ca nu cumva să par că sunt pripit… De ce să, fie un pod mai lat ca Nu!? o barcă? cată s-o cunoşti întocmai. Şi atunci o poţi tămădui. Iubeşti? Să-ţi căutăm un ac pentru cojoc…” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
1. Făcusem legământ cu ochii mei și asupra unei fecioare nu-i ridicam. 2. Și care este partea pe care Dumnezeu o trimite din ceruri și ce câștig hărăzește, din înălțime, Cel Atotputernic? 3. Nefericirea nu este ea oare pentru cel nedrept și nenorocirea pentru făptuitorii fărădelegii? 4. Nu vede, oare, Dumnezeu căile mele și nu numără El toți pașii mei? 5. Umblat-am oare întru minciună și picioarele mele au zorit spre înșelăciune? 6. Să mă cântărească în cumpăna dreptății și Dumnezeu să cunoască neprihănirea mea. 7. Dacă pașii mei s-au abătut de la calea cea dreaptă și inima mea a fost târâtă de ochii mei, iar de mâinile mele s-a lipit vreo murdărie, 8. Atunci altul să mănânce ceea ce eu semăn și vlăstarii mei să fie scoși din rădăcină! 9. Dacă inima mea a fost amăgită de vreo femeie și am stat de pândă la ușa aproapelui meu, 10. […]
“How can I be substantial if I do not cast a shadow? I must have a dark side also If I am to be whole.” Carl Gustav Jung, ”Modern Man in Search of a Soul”
“Knock, And He’ll open the door Vanish, And He’ll make you shine like the sun Fall, And He’ll raise you to the heavens Become nothing, And He’ll turn you into everything.” Rumi
1. Iar acum am ajuns de batjocură pentru cei mai tineri decât mine și pe ai căror părinți îi prețuiam prea puțin, ca să-i pun alături cu câinii turmelor mele. 2. Ce aș fi făcut cu puterea brațelor lor, odată ce vlaga lor se dusese toată? 3. Din pricina sărăciei și a foametei înspăimântătoare, ei mântcau rădăcini din locuri uscate și mama lor era câmpia pustie și jalnică. 4. Ei culegeau ierburi de prin mărăcini și pâinea lor era rădăcina de ienupăr. 5. Erau goniți din mijlocul oamenilor și după ei lumea urla ca după niște hoți. 6. Drept aceea, au ajuns să se aciueze pe marginea șuvoaielor, prin găurile pământului și prin văgăunile stâncilor. 7. Zbiară prin hățișuri, stau grămadă pe sub scaieți. 8. Neam de oameni ticăloși, neam de oameni fără nume, ei erau gunoaiele pe care le arunci din țară! 9. Și astăzi, iată că sunt cântecul […]
“Dar iubirea aceasta ar putea să-mi revele ceva. Poate te-am întâlnit şi m-am îndrăgostit de d-ta ca să mă înveţi ceva. Învaţă-mă, atunci! Spune-mi de ce mi-ai apărut în cale. Nu te-am întâlnit aşa, din întâmplare, doar ca să flirtez cu d-ta; nu-mi place să flirtez. Nu mi-am înşelat niciodată soţia. Dar am simţit, întâlnindu-te, că mi s-a făcut un semn.” Mircea Eliade, ”Noaptea de Sânziene”
1. Apoi Iov a mers mai departe cu pildele sale și a zis: 2. „O, dacă aș fi încă o dată ca în lunile de mai înainte, ca în zilele când Dumnezeu mă ocrotea, 3. Ca atunci când El ținea strălucitoare deasupra capului meu candela Sa și, luminat de ea, eu străbăteam prin întuneric! 4. De ce nu sunt încă o dată ca în zilele toamnei mele, când Dumnezeu ținea parte cortului meu, 5. Când Cel Atotputernic era încă cu mine și împrejurul meu stăteau feciorii mei, 6. Iar picioarele mele se scăldau în lapte și stânca aspră izvora pentru mine pâraie de untdelemn? 7. Atunci când ieșeam la poarta de sus a cetății și așezam în piață scaunul meu, 8. Tineretul, văzându-mă, se ascundea cu sfială, iar cei bătrâni se ridicau în picioare și rămâneau așa. 9. Fruntașii poporului își opreau cuvântările și își puneau mâna la gură. 10. […]
”There goes my heart again All of this time I thought we were pretending Nothing looks the same when your eyes are open Now you’re playing these games to keep my heartbeat spinning You show me love, you show me love You show me everything my heart is capable of You reshape me like butterfly origami-yeah, You have broken into my heart This time I feel the blues have departed Nothing can keep me away from this feeling I know I am simply falling for you. I’m taking time to envision where your heart is And justify why you’re gone for the moment I tumble sometimes, looking for sunshine And you know this is right when you look into my eyes You show me love, you show me love You show me everything my heart is capable of And now I can’t break away from this fire that we started. […]
”Mulți m-au sfătuit Să mă dau la fund pentru o vreme. E mai bine așa, Pentru o vreme, Și m-am dat. La fund toți se împiedicau de mine. Și-am ieșit iar la suprafață. Acum om vedea…” Marin Sorescu, ”Incertitudine”
1. Argintul are zăcămintele lui de obârșie și aurul are locul lui de unde-l scoți și-l lămurești. 2. Din pământ scoatem fierul și din stânca topită scoatem arama. 3. Omul a pus hotare întunericului și cercetează până în cele mai depărtate adâncuri, sfredelind piatra ascunsă în umbră și în beznă. 4. Un popor străin a săpat cărări pe sub pământ, uitate de piciorul celor de deasupra și departe de oameni; scormonitorii se spânzură pe funii și se clatină încoace și în colo. 5. Și deasupra este pământul din care iese pâinea, dar pe dedesubt este răvășit ca de foc. 6. Aici pietrele lui sunt de safir, dincoace sunt puzderii de aur, 7. Cărări pe care nu le-a cunoscut pasărea de pradă și pe care ochiul vulturului nu și le-a însemnat. 8. Fiarele sălbatice nu le-au călcat niciodată, niciodată leul nu s-a strecurat pe aici. 9. Dar omul a ajuns cu […]
