<>
”Eu care voiam într-una alt și alt decor
Eu care spuneam prea lesne şi oricui mi-e dor
Abia când a plecat plângând şi n-a mai fost a mea
M-am îndrăgostit numai de ea.
Eu care veneam acasă c-un surâs formal
Monoton spunând acelaşi monolog banal
A plecat, mi-a zis: „sunt liber „, dar n-a fost aşa
O iubeam numai pe ea.
Simt că fără ea nu pot respira
Casa e pustie fără ea
În ce-aş putea eu să mai cred acum
Aş da orice s-o mai întorc din drum.
Am zărit-o pe o stradă pentr-o clipă doar
Să-i vorbesc şi să m-apropii era in zadar
Ea care m-aştepta plângând când eu uitam să vin
Mă privea acum ca pe-un străin.
A trecut atâta vreme de când a plecat
Dar abia acum mi-e dragă cu adevărat
Abia acum când locuieşte doar la mine-n gând
O iubesc mai mult decât oricând.
Simt că fără ea nu pot respira
Casa e pustie fără ea
În ce-aş putea eu să mai cred acum
Aş da orice s-o mai întorc din drum.
Simt că fără ea nu pot respira
Casa e pustie fără ea
În ce-aş putea eu să mai cred acum
Aş da orice s-o mai întorc din…
Eu care voiam într-una alt şi alt decor
Eu care spuneam prea lesne şi oricui mi-e dor
Abia când a plecat plângând şi n-a mai fost a mea
M-am îndrăgostit numai de ea.
Abia când a plecat plângând şi n-a mai fost a mea
M-am îndrăgostit numai de ea.
Da, da, m-am îndragostit numai de ea
m-am îndragostit numai de ea…”
Sorry, the comment form is closed at this time.