Wallflowers

”Eu care voiam într-una alt și alt decor Eu care spuneam prea lesne şi oricui mi-e dor Abia când a plecat plângând şi n-a mai fost a mea M-am îndrăgostit numai de ea. Eu care veneam acasă c-un surâs formal Monoton spunând acelaşi monolog banal A plecat, mi-a zis: „sunt liber „, dar n-a fost aşa O iubeam numai pe ea. Simt că fără ea nu pot respira Casa e pustie fără ea În ce-aş putea eu să mai cred acum Aş da orice s-o mai întorc din drum. Am zărit-o pe o stradă pentr-o clipă doar Să-i vorbesc şi să m-apropii era in zadar Ea care m-aştepta plângând când eu uitam să vin Mă privea acum ca pe-un străin. A trecut atâta vreme de când a plecat Dar abia acum mi-e dragă cu adevărat Abia acum când locuieşte doar la mine-n gând O iubesc mai mult decât oricând. Simt […]