Arctic Monkeys – ”Crying Lightning”

„Crying Lightning” (versuri/lyrics)
Melodie de: Arctic Monkeys

Outside the café by the cracker factory
You were practicing a magic trick
And my thoughts got rude
As you talked and chewed
On the last of your pick’n’mix

Said, „You’re mistaken if you’re thinking that I haven’t been called ‘cold’ before”
As you bit into your strawberry lace
And offered me your attention in the form of a gobstopper
It’s all you had left and it was going to waste

Your pasttimes consisted of the strange
And twisted and deranged
And I loved that little game you had called „Crying Lightning”
And how you like to aggravate the ice-cream man on rainy afternoons

The next time that I caught my own reflection
It was on its way to meet you
Thinking of excuses to postpone
You never looked like yourself from the side
But your profile could not hide
The fact you knew I was approaching your throne

With folded arms you occupied the bench like toothache
Stood and puffed your chest out like you’d never lost a war
And though I tried so not to suffer the indignity of a reaction
There was no cracks to grasp or gaps to claw

And your past times consisted of the strange
And twisted and deranged
And I hate that little game you had called „Crying Lightning”
And how you like to aggravate the icky man on rainy afternoons

Uninviting
But not half as impossible as everyone assumes
You are crying lightning

Your past times consisted of the strange
Twisted and deranged
And I hate that little game you had called „Crying Lightning”
„Crying Lightning”
„Crying Lightning”
„Crying Lightning”

Your past times consisted of the strange,
And twisted and deranged
And I hate that little game you had called „Crying…”

Compozitori: Alex Turner.
Date de la: azlyrics.com

**********

Traducere aproximativă în limba română (cu Google Translate):

În afara cafenelei de lângă fabrica de biscuiți
Exersai un truc de magie
Și gândurile mele au devenit nepoliticoase
În timp ce vorbeai și mestecai
La ultimul din amestecul tău de biscuiți

Ai spus: „Te înșeli dacă crezi că nu am mai fost numit «rece» înainte”
În timp ce mușcai din dantela ta de căpșuni
Și mi-ai oferit atenția ta sub forma unui dop de ciocolată
Era tot ce-ți mai rămăsese și urma să fie irosit

Timpul tău liber consta în ciudat
Și distorsionat și deranjat
Și mi-a plăcut acel mic joc pe care l-ai numit „Fulgerul Plângător”
Și cum îți place să-l enervezi pe vânzătorul de înghețată în după-amiezile ploioase

Data viitoare când mi-am surprins propria reflexie
Era în drum spre tine
Gândindu-mă la scuze pentru a amâna
Nu ai arătat niciodată ca tine din lateral
Dar profilul tău nu putea ascunde
Faptul că știai că mă apropii de tronul tău

Cu brațele încrucișate ai ocupat banca ca o durere de dinți
Ai stat și ți-ai umflat pieptul ca și cum nu ai fi pierdut niciodată un război
Și deși am încercat atât de mult să nu sufăr Umilința unei reacții
Nu existau crăpături de prins sau lacune de zgâriat

Și vremurile tale trecute au constat în stranii
Și răsucite și deranjate
Și urăsc acel mic joc pe care l-ai numit „Fulgerul Plângător”
Și cum îți place să-l enervezi pe omul scârbos în după-amiezile ploioase

Neinvitant
Dar nu pe jumătate la fel de imposibil pe cât presupun toți
Plângi fulger

Timpurile tale trecute au constat în stranii
Răsucite și deranjate
Și urăsc acel mic joc pe care l-ai numit „Fulgerul Plângător”
„Fulgerul Plângător”
„Fulgerul Plângător”

Timpurile tale trecute au constat în stranii,
Și răsucite și deranjate
Și urăsc acel mic joc pe care l-ai numit „Plângând…”