Adrian Păunescu – ”Singular”

”Încerc un gest, un jalnic început,
De la persoana-a doua să te mut,
Aș vrea să te transfer și să dispar
Către persoana-a treia singular.
Căci eu cu tine nu mai pot vorbi,
S-au adunat prea multe inepții,
A-ți mai rosti porecla nu mai pot,
De azi ești ea, te-ai depărta de tot.
Și niște explicații – tuturor:
Eu pentru ea aș fi putut să mor,
Pe unde merg, îmi amintesc de ea,
Nu pot s-o uit, orice s-ar întâmpla.
N-am dreptul să o strig plângând “Rămâi!”,
Cât sunt de singur la persoana-ntâi.”

Adrian Păunescu, „Singular”