Wallflowers

”Şi nerăbdarea m-a dus la nesăbuinţă. Iară dorinţa de a face lucruri zace în inima pe care tu mi-ai făcut-o; departe e de copilandrul încă neştiutor gândul de a-şi râde de părintele său atunci când, în joaca lui, închipuie ceea ce vede la el, ci face astfel tocmai pentru că este fiul tatălui său. Ce să fac eu acum că tu să nu-mi porţi veşnic pică? Ca un copil care face un dar părintelui său, îţi dăruiesc aste făpturi, lucrarea mâinilor pe care tu le-ai meşterit. Fă cu ele ce voieşti! Dar, oare, să nu distrug chiar eu ceea ce-am izvodid din cutezanţa mea?” J.R.R. Tolkien, ”Silmarillion”

”Zăvorăşte porţile fortăreţei şi nu mai ieşi de-acolo. Aruncă pietrele mândriei tale în apele zgomotoase, pentru ca răul ce se furişează să nu-i mai găsească poarta.” J.R.R. Tolkien, ”Povești neterminate”

“Uite, dacă-mi strâng sufletul, nu se prinde nimic în el. Oricum, am ajuns departe, foarte departe. O mai fi ceva? Arborii cresc, le dau mugurii, le pică frunzele și se întreabă: o mai fi ceva? Oamenii iubesc, stau de vorbă și mor. O mai fi ceva? Morții tac. Scrutează veșnicia și tac. Lasă iarba să-i facă optimiști până în toamnă. Atunci mor din nou peste moartea lor veche, grămadă. Și tac, și tac, și tac.” Marin Sorescu, ”Thirst of the Salt Mountain: Trilogy of Plays”

“Se simțea inutilă și anacronică, o zdreanță veche care încurcă locul.” Liviu Rebreanu, ”Jar”

“Simplicity is complexity resolved.” Constantin Brâncuși

“Iată, îmi spuneam ascultând visător ecoul pașilor mei în noapte, bucuria sau durerea nu sunt totdeauna fructul determinat al unor cauze determinante. Libertatea face să trăiască cu plenitudine totul, și atunci suferința în dragoste aduce din adâncuri bucurii stranii și necunoscute, iar fericirea se colorează violent cu luminile infernului. Îndoiala ne trezește cugetul, producând în spiritul nostru certitudinea că existăm, gândire suverană și divină care ne supraveghează urâtul, ne alungă ranchiuna, lasă altora izbânzile și acceptă pentru sine înfrângerea.” Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”

”Te-ai purtat ca un copil. Dar tu îl iubeşti pe bărbatul acesta, iar el este un om mare, fără a-i pune la socoteală rangul ce-l poartă; şi nu vei alunga din inima ta iubirea prea uşor, fără a-ţi pricinui suferinţa. Femeia trebuie să împartă dragostea ce i-o poartă soţul cu munca lui şi cu focul spiritului său, altfel va face din el o fiinţă nedemnă de iubire. Dar gândesc că n-ai să înţelegi niciodată acest sfaT. Îndurerată mi-e inima, căci vârsta ţi-e coaptă pentru măritiş; cum am dat naştere unei copile frumoase, trăgeam nădejde să am parte de nepoţi frumoşi; şi nu m-aş împotrivi câtuşi de puţin dacă ar veni pe lume în Casa Regelui.” J.R.R. Tolkien, ”Povești neterminate”

“Rețin ideea cu paharul. Și dumneata ai fost un pahar în mâna mea. O cupă de șampanie, am spus ”noroc” vieții, dar n-am apucat să gust bine, că am și simțit amărăciunea.” Marin Sorescu

”Bătrânul Platon păstră o clipă tăcere. – Aş dori să cunosc ceva despre copila noastră. – Copila, părinte, samănă prietinei noastre doamna Teosva. – Soţul său o cercetează în toate zilele? E blând cu dânsa? – O, prietine, răspunse Kesarion, ar trebui să chemăm aici martori din băile publice şi din lupanare, ca să ne spuie unde îşi petrece feciorul lui Leu-Împărat nopţile. Ziua doarme, iar bucătarii palatului îi pregătesc, pentru ceasul când se deşteaptă, mâncări îmbielşugate, ca să-şi întărească puterile. Are prietini prea credincioşi, strategi de oşti, care ar fi putut să-l înveţe meşteşugul armelor. L-au învăţat altceva. Dau poftelor lui copii şi copile din Asia, pe care le amestecă cu fructele şi vinurile. Înfăţişarea de ibis vechi a episcopului se alungi şi păli ca subt o umbră. – Dai sufletului meu o veste de moarte… murmură el. De unde cunoşti toate acestea? – O, domnule, mai bine nu […]