„Omul este o lipsă veșnică, o absență infinită, plutind pe un ocean aparent nesfârșit de indiferență aparent nesfârșită față de lucrurile individuale. În mod obscur, el vede catastrofe petrecându-se cu alte plute, plute care sunt prea îndepărtate pentru ca el să poată determina dacă au și alți oameni la bord, dar prea numeroase și prea identice pentru ca el să presupună că nu au.”

John Fowles, ”Aristos”