”- Domnule, spuse Villefort, pe cuvântul meu de onoare, mă copleşiţi, căci n-am auzit niciodată pe cineva vorbind astfel.
– Aceasta pentru că aţi rămas închis, în permanenţă, în cercul condiţiunilor generale şi pentru că nu aţi îndrăznit niciodată să vă înălţaţi cu un fâlfâit de aripă în sferele superioare pe care Dumnezeu le-a populat cu făpturi invizibile sau excepţionale.
– Şi admiteţi, domnule, că sferele acestea există şi că făpturile excepţionale şi invizibile se amestecă printre noi?
– De ce nu? Vedeţi oare aerul pe care îl respiraţi şi fără de care n-aţi putea să trăiţi?
– În cazul acesta nu vedem nici făpturile despre care pomeniţi?
– Ba da, le vedeţi, când Dumnezeu îngăduie ca ele să se materializeze. Le atingeţi, le loviţi cu cotul, le vorbiţi şi ele vă răspund.
– O, mărturisesc, spuse Villefort zâmbind, că aş vrea tare mult să fiu prevenit când una dintre aceste fiinţe se va găsi în contact cu mine.
– Aţi fost servit după plac, domnule; căci aţi fost prevenit adineauri şi chiar acum vă previn eu.
– Aşadar, dumneavoastră?
– Sunt una dintre aceste făpturi excepţionale, da, domnule şi cred că până astăzi nici un om nu s-a găsit într-o situaţie asemănătoare cu a mea.”Alexandre Dumas, ”Contele de Monte Cristo”
ian. 302026
