”Doamne, ce frumoasă e lumea! Totul se poate împăca… deși, dacă-aș înota acum pe pârtia lunii, aș îngheța, mi s-ar zbârci lumina pe față, pielea mi-ar sclipi de moarte… dar, Doamne, ce frumoasă e lumea!” Nina Cassian, ”O mie de poeme”
„Există-ndrăgostiţi fericiţi care rămân împreună, şi-al căror sărut proaspăt sună… Auziţi… auziţi… Există perechi fără moarte, în mişcare mereie, cu-o formă a inimii, poate aparte, semănând a metaforă, semănând a idee. Aceştia rămân împreună în sărut, ca-ntr-o dulce furtună. Auziţi! Auziţi! Auziţi! Există-ndrăgostiţi fericiţi!” Nina Cassian, ”Postfaţă la o iubire sfârşită”
„Calc pe zăpadă și spun: da, e albastră. Mă uit la lună și spun: o să apună curând. Dacă-ar fi fost încă trează dragostea noastră, N-aș fi putut să rostesc nici un cuvânt. Brazii degeaba își sună argintul feeric. Nopțile-acestea nu le mai merit acum, Când m-am deprins ca o fiară cu umbletul prin întuneric, Când nu mai caut sprijinul brațului tău pe drum. Vai, ce folos că-i ninsoarea atât de adâncă? Poate pe alți-i mai ninge și-i turbură încă. Noi odihnim pe coperta poveștii în veci, Ca doua cristale uriașe, severe și reci.” Nina Cassian, ”Noapte de iarnă”
„Dragostea mea, ancoră grea, ţine-mă strâns; toate mă dor: gura – de dor, ochii – de plâns.” Nina Cassian
