”- Spune-mi, frate iubite, dacă sânt treaz…
– Asta nu pot s-o ştiu… răspunse râzând boierul.
– Spune-mi dacă nu visez, şi dacă am auzit bine! Ce se-ntîmplă?
– Ce să se întîmple? taci şi aşteaptă să se desăvârşească rânduiala care ne poartă pe acest drum… Până acum tu eşti ca unul care a găsit o comoară… Se uimeşte, nu-i vine a crede, se gândeşte că aşa lucru e cel mai rar în lume şi-n viaţă, cu toate acestea e adevărat!
– E adevărat, e adevărat… îngână Tudor Şoimaru. Parcă mă tem de o nenorocire!
– Se poate să vie şi asta, grăi Bîrnovă. Scrie la carte că era la elini un rege care s-a înfricoşat aşa din pricina necontenitelor lui noroace. Fii cu inima tare, aşteaptă, şi culcă-te, ca să fii hodinit mâni… Cine ştie! poate trebuie să răpim pe fată!”

Mihail Sadoveanu, ”Neamul Șoimăreștilor”