”Şi nerăbdarea m-a dus la nesăbuinţă. Iară dorinţa de a face lucruri zace în inima pe care tu mi-ai făcut-o; departe e de copilandrul încă neştiutor gândul de a-şi râde de părintele său atunci când, în joaca lui, închipuie ceea ce vede la el, ci face astfel tocmai pentru că este fiul tatălui său. Ce să fac eu acum că tu să nu-mi porţi veşnic pică? Ca un copil care face un dar părintelui său, îţi dăruiesc aste făpturi, lucrarea mâinilor pe care tu le-ai meşterit. Fă cu ele ce voieşti! Dar, oare, să nu distrug chiar eu ceea ce-am izvodid din cutezanţa mea?”

J.R.R. Tolkien, ”Silmarillion”