“Îmi amintesc că încă din fragedă tinerețe, pe la cincisprezece-șaisprezece ani, când am părăsit lectura romanelor senzaționale și mi-am aplecat ochii asupra frumosului tărâm al literaturii adevărate, mă întrebam după fiecare lectură plăcută: „Autorul o fi oare un om bun?” Și mai târziu, când am descoperit literatura biografică, am tăbărât asupra explorării vieții oamenilor mari. Dar, totdeauna, încercam regretul de a constata că rareori era atinsă problema care mă interesa nespus: gradul de omenie al scriitorului sau artistului. Biografii satisfăceau generos curiozitatea seacă a publicului larg, scormonind până și în rufele murdare ale mortului.”

Panait Istrati