”Preaînălţate Doamne, de credeţi cum că Mihnea
Nu-i sluga cea din urmă şi făr-de nici o treabă
Din ai Măriei Tale…
De credeţi cum că ochiu-i
Setos [e] de mărire, că n-a cunoscut bine
Supunerea că este a lui firească haină,
Rupeţi diata asta.
Căci greutatea ei Pe umărul meu cade şi toat-a lui tărie
A fost până acuma credinţa ce stăpînul
O pune-n al meu suflet.”

Mihai Eminescu, ”Gruie Sânger”