”- Eşti capabil de orice, chiar şi de un efort eroic, iubitule! Căci asta o să-ţi cer… Crime? Furturi? Omoruri? Hai, Jacques, asta-i pentru naturi vulgare! Când o femeie ca mine este mânată, când ea este în pragul unei catastrofe, când construcţia fragilă pe care a ridicat-o e gata să se prăbuşească… ei bine, Jacques, ea nu fură, ea nu ucide! ea se mărită!
Jacques Maing sări în sus şi apoi rămase în picioare. Apoi, apucând mâinile iubitei:
– Nu mă mai iubeşti! bolborosi el.
– Cine îţi vorbeşte de aşa ceva?
– Vrei să mă părăseşti!
– Niciodată!”

Michel Zevaco, ”Marie Rose”