”Totuşi, în rătăcirile lui, între atîtea mutre duşmănoase, a întîlnit şi figuri blânde. Feţe de necunoscuţi i s-arată, în târguri sărace, în mahalale pline de glod, feţe blajine şi ochi luminaţi de bunătate. Din când în când aude glasuri prietineşti şi se poate aşeza lângă o sobă, caldă, subt o lampă liniştită, la o masă pe care abureşte mâncarea fierbinte. Ochii aceia necunoscuţi i-au picurat în suflet ceva bun, ca o rămăşiţă din dragostea tatălui lui mort.”

Mihail Sadoveanu, ”Strada Lăpușneanu”