”Cele mai frumoase clipe erau acelea când ședea liniștită în prag și cosea, iar eu, așezat la picioarele ei, pe treptele de lemn, îi citeam. Cred și în ziua de azi că niciodată n-am văzut un soare mai strălucitor ca în după-amiezile acelea luminoase de aprilie; că niciodată nu mi-a fost dat să văd ființă mai luminoasă decât aceea pe care, seară de seară o vedeam în ușa barcazului; că niciodată n-am avut prilejul să privesc un cer atât de senin, o mare atât de frumoasă și corăbii atât de mândre, mistuindu-se în depărtările aurii.”

Charles Dickens