Wallflowers

11. Ajungând însă la un loc, a rămas să doarmă acolo, căci asfințise soarele. Și luând una din pietrele locului aceluia și punându-și-o căpătâi, s-a culcat în locul acela.
12. Și a visat că era o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau și se pogorau pe ea.
13. Apoi S-a arătat Domnul în capul scării și i-a zis: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău, și Dumnezeul lui Isaac. Nu te teme! Pământul pe care dormi ți-l voi da ție și urmașilor tăi.
14. Urmașii tăi vor fi mulți ca pulberea pământului și tu te vei întinde la apus și la răsărit, la miazănoapte și la miazăzi, și se vor binecuvânta întru tine și întru urmașii tăi toate neamurile pământului.
15. Iată, Eu sunt cu tine și te voi păzi în orice cale vei merge; te voi întoarce în pământul acesta și nu te voi lăsa până nu voi împlini toate câte ți-am spus”.
16. Iar când s-a deșteptat din somnul său, Iacov a zis: „Domnul este cu adevărat în locul acesta și eu n-am știut!”
17. Și, spăimântându-se Iacov, a zis: „Cât de înfricoșător este locul acesta! Aceasta nu e alta fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta e poarta cerului!”
18. Apoi s-a sculat Iacov dis-de-dimineață, a luat piatra ce și-o pusese căpătâi, a pus-o stâlp și a turnat pe vârful ei untdelemn.
19. Iacov a pus locului aceluia numele Betel (casa lui Dumnezeu), căci mai înainte cetatea aceea se numea Luz.

Vechiul Testament (Facerea, 28:11-19)

12. Apoi au zis cei doi Oameni către Lot: „Ai tu pe cineva din ai tăi aici? De ai fii, sau fiice, sau gineri, sau pe oricine altul în cetate, scoate-i din locul acesta,
13. Că Noi avem să pierdem locul acesta, pentru că strigarea împotriva-lor s-a suit înaintea Domnului și Domnul Ne-a trimis să-l pierdem”.
14. Atunci a ieșit Lot și a grăit cu ginerii săi, care luaseră pe fetele lui, și le-a zis: „Sculați-vă și ieșiți din locul acesta, că va să piardă Domnul cetatea”. Ginerilor însă li s-a părut că el glumește.
15. Iar în revărsatul zorilor grăbeau îngerii pe Lot, zicând: „Scoală, ia-ți femeia și pe cele două fete ale tale, pe care le ai, și ieși, ca să nu pieri și tu pentru nedreptățile cetății!”
16. Dar fiindcă el zăbovea, îngerii, din mila Domnului către el, l-au apucat de mână pe el și pe femeia lui și pe cele două fete ale lui
17. Și, scoțându-l afară, unul din Ei a zis: „Mântuiește-ți sufletul tău! Să nu te uiți înapoi, nici să te oprești în câmp, ci fugi în munte, ca să nu pieri cu ei!

Vechiul Testament (Facerea, 19:12-17)

9. Și l-au întrebat Oamenii aceia: „Unde este Sarra, femeia ta?„ Iar el, răspunzând, a zis: „Iată, în cort!„
10. Zis-a Unul: „Iată, la anul pe vremea asta am să vin iar pe la tine și Sarra, femeia ta, va avea un fiu.„ Iar Sarra a auzit din ușa cortului, de la spatele lui.
11. Avraam și Sarra însă erau bătrâni, înaintați în vârstă, și Sarra nu mai era în stare să zămislească.
12. Și a râs Sarra în sine și și-a zis: „Să mai am eu oare această mângâiere acum, când am îmbătrânit și când e bătrân și stăpânul meu?„
13. Atunci a zis Domnul către Avraam: „Pentru ce a râs Sarra în sine și a zis: „Oare cu adevărat voi naște, bătrână cum sunt?”
14. Este oare ceva cu neputință la Dumnezeu? La anul pe vremea aceasta am să vin pe la tine și Sarra va avea un fiu!„
15. Iar Sarra a tăgăduit, zicând: „N-am râs„, căci se înspăimântase. Acela însă i-a zis: „Ba, ai râs!„

Vechiul Testament (Facerea, 18:9-15)

11. Iată, tu ai rămas grea – zise îngerul Domnului – și vei naște un fiu și-i vei pune numele Ismael, pentru că a auzit Domnul suferința ta.
12. Acela va fi ca un asin sălbatic între oameni; mâinile lui vor fi asupra tuturor și mâinile tuturor asupra lui, dar el va sta dârz în fața tuturor fraților lui”.
13. Și a numit Agar pe Domnul, Cel ce-i grăise, cu numele acesta: Ata-El-Roi (care se tâlcuiește: Tu ești Dumnezeu atotvăzător), căci zicea ea: „N-am văzut eu, oare, în față pe Cel ce m-a văzut?„
14. De aceea se numește fântâna aceasta: Beer-Lahai-Roi (care se tâlcuiește: Izvorul Celui viu, Care m-a văzut), și se află între Cades și Bared.

Vechiul Testament (Facerea, 16:11-14)

1. Iată acum cartea neamului lui Adam. Când a făcut Dumnezeu pe Adam, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu.
2. Bărbat și femeie a făcut și i-a. binecuvântat și le-a pus numele: Om, în ziua în care i-a făcut.

Vechiul Testament (Facerea, 5:1-2)

3. Dar după un timp, Cain a adus jertfă lui Dumnezeu din roadele pământului.
4. Și a adus și Abel din cele întâi-născute ale oilor sale și din grăsimea lor. Și a căutat Domnul spre Abel și spre darurile lui,
5. Iar spre Cain și spre darurile lui n-a căutat. Și s-a întristat Cain tare și fața lui era posomorâtă.
6. Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Cain: „Pentru ce te-ai întristat și pentru ce s-a posomorât fața ta?
7. Când faci bine, oare nu este fața senină? Iar de nu faci bine, păcatul bate la ușă și caută să te târască, dar tu biruiește-l!„

Vechiul Testament (Facerea, 4:3-7)

21. Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; și, dacă a adormit, a luat una din coastele lui și a plinit locul ei cu carne.
22. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie și a adus-o la Adam.
23. Și a zis Adam: „Iată aceasta-i os din oasele mele și carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său.„
24. De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va uni cu femeia sa și vor fi amândoi un trup.

Vechiul Testament (Facerea, 2:21-24)