Wallflowers

1. Dar Iov a mers mai departe cu pildele lui și a zis:
2. „Viu este Dumnezeu Care a dat la o parte dreptatea mea! Viu este Cel Atotputernic Care a împovărat sufletul meu!
3. Câtă vreme duhul meu va fi întreg în mine și suflarea lui Dumnezeu în pieptul meu,
4. Buzele mele nu vor rosti nici un neadevăr și limba mea nu va grăi nici o minciună!
5. Departe de mine gândul să vă dau dreptate! Până când o fi să-mi dau duhul nu mă voi lepăda de nevinovăția mea.
6. Țin cu tărie la dreptatea mea și nu voi lăsa-o să-mi scape; inima mea nu se rușinează de zilele pe care le-am trăit.
7. Dușmanul meu să aibă partea nelegiuitului și cel ce este împotriva mea să aibă partea celui ce lucrează nedreptatea!
8. Care este nădejdea unui înrăit, când el se roagă și își ridică sufletul către Dumnezeu?
9. Aude oare Dumnezeu strigarea lui, când dă peste el vreo nenorocire?
10. Este oare Cel Atotputernic desfătarea lui? Cheamă el în toată vremea numele lui Dumnezeu?
11. Voiesc să vă învăț căile lui Dumnezeu și ceea ce este în gândul Celui Atotputernic nu vreau să vă ascund.
12. Și dacă voi toți ați dovedit-o (ca și mine), atunci pentru ce vorbiți în zadar?
13. Iată partea pe care Dumnezeu o păstrează celui rău și moștenirea pe care asupritorii vor primi-o de la Cel Atotputernic.
14. Dacă fiii săi sunt numeroși, sunt pentru tăișul sabiei și odraslele lui nu au atâta pâine cât să se sature:
15. Câți mai scapă dintre ai lui vor muri de ciumă și văduvele lor nu-i vor jeli.
16. Dacă adună bani mulți ca nisipul și grămădește veșminte multe ca noroiul,
17. Poate să le grămădească, dar cu ele se va îmbrăca un om fără prihană și de toți banii lui va avea parte unul cu inima curată.
18. Casa pe care și-a zidit-o este casa unei molii și ca o colibă pe care și-o face un pândar.
19. Se culcă bogat, dar nu se mai culcă a doua oară; deschide ochii și nu mai este.
20. Spaimele l-au ajuns ziua în amiaza mare; în puterea nopții, un vârtej l-a smuls.
21. Vântul de la răsărit l-a spulberat și se duce; din locul de unde era îl spulberă.
22. Dumnezeu îl împovarează fără milă și înaintea mâinii care îl pedepsește el caută să fugă.
23. Oamenii bat din mâini la priveliștea aceasta și cu fluierături îl alungă de peste tot.

Vechiul Testament (Iov, 27:1-23)

1. Atunci Iov a răspuns și a zis:
2. „În ce chip ajuți tu pe cel ce este fără de putere și sprijini brațul care a slăbit?
3. Cum știi tu să sfătuiești pe cel lipsit de înțelepciune și ce belșug de știință ai dat pe față?
4. Către cine ai îndreptat tu cuvintele tale și al cui duh grăia prin gura ta?
5. Înaintea lui Dumnezeu, umbrele răposaților tremură sub pământ, iar apele și vietățile din ape se înspăimântă.
6. Împărăția morților este goală înaintea Lui și adâncul este fără acoperiș.
7. El întinde miazănoaptea peste genune; El spânzură pământul pe nimic.
8. El închide apele în norii Săi și norii nu se rup sub greutatea apelor.
9. El acoperă fața lunii pline, desfășurând asupra ei norii Săi.
10. El a tras un cerc pe suprafața apelor, până la hotarul dintre lumină și întuneric.
11. Stâlpii cerului se clatină și se înspăimântă la mustrarea Lui.
12. Cu puterea Lui El a despicat marea și cu înțelepciunea Lui a sfărâmat furia ei.
13. Suflarea Lui înseninează cerurile și mâna Lui străpunge șarpele fugar!
14. Și dacă acestea sunt marginile din afară ale înfăptuirilor Sale, cât de puțin lucru este ceea ce străbate până la noi! Dar tunetul puterii Sale, cine ar putea să-l înțeleagă?”

Vechiul Testament (Iov, 26:1-14)

1. Atunci Bildad din Suah a început să vorbească și a zis:
2. „A Lui este stăpânirea, a Lui este puterea înfricoșătoare! și El sălășluiește pacea în locurile preaînalte.
3. Cine poate să numere oștile Sale? și peste cine nu se ridică paza Lui?
4. Cum ar putea un om să fie fără de prihană înaintea lui Dumnezeu, sau cum ar putea să fie curat cel ce se naște din femeie?
5. Iată nici luna nu strălucește destul în ochii Lui și nici stelele nu sunt de tot curate, pentru El!
6. Cu cât mai puțin omul, care nu este decât putreziciune, cu atât mai puțin născutul din om, care nu este decât un vierme!”

Vechiul Testament (Iov, 25:1-6)

1. De ce, pentru Cel Atotputernic, vremurile răsplătirilor sunt ascunse și cei ce-L cunosc n-au văzut zilele Sale de judecător?
2. Viclenii mută hotarele țarinilor, fură turma de oi cu cioban cu tot.
3. Duc la ei acasă asinul copiilor orfani și iau zălog boul văduvei.
4. Dau la o parte de pe cale pe cei săraci din țară, iar pe toți nenorociții din țară îi silesc să se ascundă.
5. Aceștia la fel cu asinii sălbatici din pustie ies pe furiș să-și caute de mâncare și, după ce lucrează până seara, tot n-au pâine pentru copii.
6. Ei seceră noaptea pe câmp, ei culeg via nelegiuitului;
7. Petrec noaptea goi, fiindcă n-au cu ce să se învelească, pentru că n-au veșmânt să se apere de frig.
8. Ploaia repede din munți îi udă până la piele și în loc de adăpost strâng în brațe stâncile.
9. Cei dintâi smulg pe orfan de la tată și iau zălog haina săracului.
10. Și săracii umblă goi, fără îmbrăcăminte și, istoviți de foame, duc în spinare snopii.
11. La teascul bogatului, ei storc untdelemnul, ei calcă jghiaburile cu struguri și tânjesc de sete.
12. În cetate, muribunzii se vaită și sufletul celor răniți cere ajutor; dar Dumnezeu n-aude rugăciunea lor!
13. Mai sunt răzvrătiți împotriva zilei, care nu cunosc cărările ei și nu rămân în potecile ei.
14. Ucigașul se scoală dis-de-dimineață, ucide pe cel sărac și nevoiaș și jefuiește.
15. Ochii celui desfrânat pândesc amurgul zilei și el își zice: Nu mă vede nici țipenie de om, și își pune o măframă pe față.
16. Tâlharul, acoperit de întuneric, sparge casele și intră în ele, căci el le-a pus semn de cu ziuă,
17. Iar când vine dimineața, parcă ar fi pentru ei umbra morții. Când zorii strălucesc, toate spaimele morții dau peste ei.
18. Nelegiuitul plutește ușor ca pe fața apelor, dar pe pământ partea lui este plină de blestem și fericirea nu va călca niciodată via lui.
19. Precum seceta și arșița sorb apele zăpezilor topite, tot astfel soarbe locuința morților pe păcătoși.
20. Pântecele mamei lor l-au uitat, viermii se desfătează din el, nimeni nu-l mai ține minte și astfel nelegiuirea lor s-a frânt ca un copac.
21. Ei chinuiau pe femeia stearpă și fără de copii, ei s-au purtat aprig cu femeia văduvă.
22. Dar Cel ce, prin puterea Lui, strunește pe cei puternici, se ridică răzbunător și toți aceștia nu se mai țin stăpâni pe viața lor.
23. El îi lasă să se sprijine cu bună încredințare, dar ochii Lui erau asupra căilor lor.
24. Se ridicaseră, dar acum nu mai sunt, s-au așternut ca nalba, când o cosești și ca spicul ierbii s-au veștejit.
25. Dacă ziceți că nu este așa, cine îmi va dovedi că am mințit și cine va spulbera cuvântul meu?”

Vechiul Testament (Iov, 24:1-25)

1. Și Tofar din Naamah a început să vorbească și a zis:
2. „Cugetul meu mă împinge să vorbesc, din pricina frământării pe care o simt în mine.
3. Am auzit o învățătură care mă scoate din sărite și atunci o pornire vijelioasă, din duhul meu, mă face să răspund.
4. Nu știi tu oare că de mult de tot, din zilele când omul a fost așezat pe pământ,
5. Desfătarea celor fără de lege ține foarte puțin și bucuria fățarnicului nu stă decât o clipă?
6. Chiar dacă statura lui s-ar înălța până la ceruri și cu capul s-ar atinge de nori,
7. El totuși va pieri ca o nălucă, pe vecie, și cei ce îl vedeau vor întreba: Ce s-a făcut?
8. Zboară ca un vis și nu mai dai de el, e măturat ca o vedenie de noapte.
9. Ochiul, care îl privea, nu-l mai vede și locul unde se găsea, nu-l mai zărește.
10. Feciorii lui vor trebui să cerșească mila celor săraci și mâinile lui vor da înapoi ce a luat cu forța.
11. Oasele lui sunt încă pline de vlaga tinereții, dar ea se va culca cu el în pulbere;
12. Dacă răutatea este dulce în gura lui, el o ascunde sub limba lui.
13. Dacă o ține în gură și nu o scuipă, dacă o mestecă în cerul gurii,
14. Totuși hrana lui în măruntaiele lui se strică și se face în intestinele lui venin de năpârcă.
15. Averea, pe care a înghițit-o, acum o varsă; Dumnezeu i-o dă afară din pântece.
16. Venin de șarpe otrăvitor sugea. Limba de năpârcă îl omoară!
17. El nu va mai vedea pâraiele de proaspăt untdelemn, valurile de miere și de smântână.
18. Dă îndărăt ce-a câștigat și nu se mai folosește de câștig și de roadele negustoriei sale nu se mai bucură.
19. Pentru că a asuprit fără milă pe săraci și a furat o casă, în loc să o zidească.
20. El nu va cunoaște pacea lăuntrică și el nu va scăpa nimic din toate câte prețuiește.
21. Nimic nu scapă de lăcomia lui, de aceea înflorirea lui nu va ține deloc.
22. când bogăția lui va fi la culme, tulburarea îl va apuca deodată și toate loviturile nenorocirii vor cădea în capul lui.
23. Când va fi gata să-și sature pântecele, Dumnezeu va dezlănțui asupra-i urgia mâniei Sale și va ploua cu săgeți peste el.
24. Dacă va scăpa de platoșa de fier, îl va străpunge arcul de aramă.
25. O săgeată îi iese din spate, o alta i s-a înfipt în ficați și spaimele morții îl sfârșesc.
26. Toată neagra pieire amenință comorile pe care le-a adunat; un foc care arde neaprins îl mistuie pe oricine va mai rămâne din cortul lui.
27. Cerurile vor dezveli fărădelegea lui și pământul i se va ridica împotrivă.
28. Năpraznica revărsare de ape va mătura casa lui și apele vor curge în ziua dumnezeieștii mânii.
29. Aceasta este partea hărăzită de Dumnezeu omului nelegiuit, aceasta este moștenirea pe care el o primește de la Domnul”.

Vechiul Testament (Iov, 20:1-29)