Nicolae Labiș – ”Frământarea intimă” (fragment)

 Nicolae Labiș – ”Frământarea intimă” (fragment)  Labiș, Nicolae  Comentariile sunt închise pentru Nicolae Labiș – ”Frământarea intimă” (fragment)
mart. 142023
 

”Am lunecat. M-am poticnit, strivind
Sub tălpi o floare ori o cochilie,
Ori poate mi-am strivit fără să simt
Inima mea, în piept ascunsă, vie…
N-am să mai spun ce am greşit şi când…
Vreau soarele-amintirile să-mi spele…
Un egoism îngrozitor de strâmt
M-a coborât în ochii lumii mele.
împleticit, m-am ridicat spre munţi,
într-un iernatic asfinţit de soare,
Pe când ameţitor bolboroseau
Sub gheţuri somnoroasele izvoare.
Ningea cumplit şi ochii-mi lăcrimau
Plini de-a ninsorii jocuri rotitoare
Şi s-auzea cum fâşie prin crengi
Cenuşa argintie de ninsoare.
Ca şerpii din poveşti, pătrunşi în trup,
Un gând vrăjmaş în mine-a prins fiinţă –
Da, pentru ce n-aş spune-o, azi detest
Chinuitoarea noastră conştiinţă.
Cine-a aprins întâi în pieptul meu
Acest chin nou şi crud, fără de seamăn?.
De nu mi-l aprindeai, cu ochi mai puri
Aş fi putut privi la tine, mamă?
Să-ţi mulţumesc că mi-ai sădit în piept
Pedeapsa trează care să mă bată
De câte ori în viaţă-am să m-abat
De la cărarea cea adevărată?
Să-ţi mulţumesc… Aş vrea s-o fac cândva,
Şi am s-o fac cu patimă-ntr-o seară,
Când ea, ascunsă-n piept, va înceta
Să mă apese grea şi să mă doară.”

Nicolae Labiș, ”Frământarea intimă” (fragment)

Licuța Pântia – ”Unii și alții”

 Licuța Pântia – ”Unii și alții”  Pântia, Licuța  Comentariile sunt închise pentru Licuța Pântia – ”Unii și alții”
ian. 272023
 

”Unii vor iubire, alţii vor putere,
Unii doar un umăr pentru-o mângâiere,
Unii casă mare şi maşină nouă,
Alţii doar o umbră unde să nu-i plouă,
Unii să audă, alţii să vorbească,
Unii doar o clipă cerul să privească,
Unii o moşie mare şi bogată,
Unii-ar vrea o mamă, alţii-ar vrea un tată,
Unii haine scumpe şi pantofi mai mulţi,
Alţii vor picioare şi-ar umbla desculţi,
Unii vor un munte, alţii vor o mare,
Unii doar să aibă cele necesare,
Unii vor avere, faimă, bogăţii,
Alţii sănătate pentru-ai lor copii,
Unii vor să aibă propriul răsărit,
Alţii doar să uite ceea ce-au iubit…
Pelerini prin lume între nu şi da,
Fiecare suflet are rana sa !
Nu tot cel ce râde este fericit,
Cum nici cel ce plânge totul a sfârşit !
Luptă pentru tine, uşurează-ţi chinul,
Iar de nu se poate, să-ţi accepţi destinul;
Fii cu gânduri bune şi să crezi mereu:
Când nu vine nimeni, vine Dumnezeu!”

Licuţa Pântia, ”unii și alții”

 Păunescu, Adrian  Comentariile sunt închise pentru
ian. 012023
 

”Știu unde
Nu știu de unde,
Nu știu de ce
Și nu știu
Pentru ce merit
Dumnezeu te-a trimis
Pe buzele mele.”

Adrian Păunescu, ”Detalii”