”Omul are-n el numai [în] șir ființa altor oameni viitori și trecuți. D-zeu le are deodată toate neamurile ce or veni și ce au trecut; omul cuprinde un loc în vreme. D-zeu e vremea însăși, cu tot ce se-ntâmplă-n ea, dar vremea la un loc, asemenea unui izvor a cărui ape se întorc în el însuși, ori asemenea roții ce deodată cuprinde toate spițele, ce se-ntorc vecinic. Și sufletul nostru are vecinicie-n sine — dar numai bucată cu bucată.”
Versete și Cărți SacreComentariile sunt închise pentru Cartea lui Iov, cap. 5: Fericit este omul pe care Dumnezeu îl mustră
apr.242020
1. Strigă acum, dacă o fi cineva care să-ți răspundă. Către care din sfinții îngeri te vei îndrepta?
2. Mânia ucide pe cel fără de minte, iar aprinderea omoară pe cel rătăcit.
3. Am văzut pe nebun prinzând rădăcină și pe loc am blestemat sălașul lui:
4. Să se depărteze copiii lui de orice izbăvire și să fie călcați în picioare la poartă și nimeni să nu le vină într-ajutor.
5. Secerișul lui să-l mănânce flămânzii și să-l ducă cu ei în ascunzișuri și toată averea lui s-o soarbă însetații!
6. Pentru că nelegiuirea nu iese din pământ și necazul nu răsare din pulbere,
7. Ci omul își naște singur suferința, precum vulturii se ridică în aer, prin puterile lor;
8. Dar eu alerg la Dumnezeu și Lui Îi arăt necazul meu.
9. El face lucruri mari și nepătrunse, lucruri minunate și fără număr.
10. El dă ploaie pe pământ și trimite apă pe câmpii.
11. El înalță pe cei smeriți și izbăvește pe cei necăjiți.
12. El destramă planurile celor vicleni și cu mâinile lor nu pot să izbândească.
13. El prinde pe înțelepți în istețimea lor și sfatul celor înșelători iese prost.
14. Ziua în amiaza mare dau de întuneric și umblă ca pe timp de noapte în ceas de zi.
15. Dar Dumnezeu scapă din gura lor pe omul dosădit și din mâna celui puternic pe cel sărac.
16. Astfel, sărmanul prinde nădejde și nedreptatea își închide gura.
17. Fericit este omul pe care Dumnezeu îl mustră! Și să nu disprețuiești certarea Celui Atotputernic.
18. Căci El rănește și El leagă rana, El lovește și mâinile Lui tămăduiesc.
19. De șase ori din nevoi te va scoate, iar a șaptea oară, răul te va ocoli.
20. În timp de foamete, te va scăpa de la moarte și în bătălie din primejdia sabiei.
21. Vei fi la adăpost de biciul bârfelii și nu te vei teme de prăpăd când va veni.
22. Îți vei râde de pustiire și de foamete și nu-ți va păsa de fiarele pământului.
23. Căci vei avea legământ cu pietrele câmpului și fiara sălbatică va trăi cu tine în pace.
24. Tu vei ști cortul tău la adăpost și când îți vei cerceta locuința nu vei avea dezamăgire.
25. Vei ști că urmașii tăi sunt numeroși și că odraslele tale sunt multe ca iarba pământului.
26. Sosi-vei la mormânt, la adânci bătrânețe, ca o șiră de grâu strânsă la vremea ei.
27. Iată ceea ce am cercetat și așa este. Ascultă și învață spre folosul tău”.
Versete și Cărți SacreComentariile sunt închise pentru Cartea lui Iov, cap. 4: Elifaz mustră pe Iov
apr.232020
1. Atunci Elifaz din Teman a deschis gura și a zis:
2. „Să-ți vorbim ori să nu-ți vorbim? Necazul tău e crâncen! Dar cine ar putea să-și înăbușe cuvintele?
3. Iată, tu dădeai învățătură multora și întareai multe mâini slăbite.
4. Cuvintele tale au ținut în sus pe cei ce erau să cadă și tu ai întărit genunchii care se clătinau.
5. Acum când ți-a venit și ție rândul, ești la strâmtorare și ți-ai pierdut firea; acum când lovitura te-a ajuns, te-ai spăimântat!
6. Frica ta de Dumnezeu nu-ți dă încredere și desăvârșirea căilor tale nu-ți dă nădejde?
7. Ia adu-ți aminte, care nevinovat s-a prăpădit și unde le-a pierit urma celor drepți în fala lui Dumnezeu?
8. După cum am văzut eu, numai cei ce ară nelegiuirea și seamănă răutatea au parte de asemenea roade.
9. La porunca Domnului, ei vor pieri, de suflarea mâniei Lui se vor stinge.
10. Răcnetul leului și glasul leopardului, precum și dinții puilor de lei se sfarămă.
11. Leul bătrân moare că nu mai are ce mânca și puii leoaicei se risipesc.
12. O șoaptă a răzbit până la mine și urechea mea a prins ceva din ea.
13. În spaimele care vin din nălucirile nopții, atunci când somn adânc se lasă peste oameni,
14. Cutremur m-a apucat și fiori mi-au scuturat toate oasele.
15. Atunci un duh a trecut prin fața mea; tot părul mi s-a zbârlit de groază.
16. A stat drept în picioare, dar n-am știut cine este; o umbră este înaintea ochilor mei, și aud o voce ușoară care zice:
17. „Un om poate sa fie drept în fata lui Dumnezeu? O făptură omenească este ea curată înaintea Celui ce a zidit-o?
18. Dacă El nu se încrede în slujitorii Săi și dacă găsește vină chiar îngerilor Săi,
19. Cu cât mai vârtos celor ce locuiesc în locuințe de lut, a căror obârșie este în țărână și pe care îi strivește ca pe o molie.
20. De dimineață până seara sunt zdrobiți, pier pe vecie fără să-i scape nimeni.
21. Mor, dar nu mor de prea multă înțelepciune”.
Versete și Cărți SacreComentariile sunt închise pentru Cartea lui Iov, cap. 3: Plângerea lui Iov; Iov blestemă ziua în care s-a născut
apr.222020
1. După aceea, Iov a deschis gura sa și a blestemat ziua în care s-a născut.
2. Și Iov a vorbit și a zis:
3. „Piară ziua în care m-am născut și noaptea care a zis: un prunc de parte bărbătească s-a zămislit!
4. Ziua aceea să se facă întuneric și Domnului din cer să nu-I pese de ea și lumina să n-o mai lumineze.
5. Bezna și umbra morții s-o cotropească, norii s-o învăluiască și toate negurile s-o înspăimânte!
6. Întunericul să cuprindă noaptea aceea și să nu mai fie pusă în zilele anului și în socoteala lunilor să nu mai intre!
7. Pustie să rămână noaptea aceea și nici o bucurie să nu pătrundă în ea!
8. Blestemată să fie de către cei ce blesteamă zilele, de către cei ce știu să descânte Leviatanul.
9. Să se întunece stelele revărsatului zorilor ei; să aștepte lumina și nimic să nu vină și să nu mai vadă genele aurorei,
10. Pentru că n-a închis pântecele care m-a zămislit și n-a ascuns durerea dinaintea ochilor mei.
11. De ce n-am murit când eram în sânul mamei mele? și nu mi-am dat duhul, ieșind din pântecele ei?
12. De ce m-au primit cei doi genunchi și de ce cei doi sâni mi-au dat să sug?
13. Căci acum aș sta culcat și liniștit, aș dormi și m-aș odihni,
14. Cu împărații și cu dregătorii pământului, care și-au zidit morminte în singurătate,
15. Sau cu domnitorii care umplu de aur și de argint casele lor.
16. Sau de ce n-am fost o stârpitură aruncată și ascunsă, ca acei prunci care n-au apucat să vadă lumina?
17. Acolo cei nelegiuiți se astâmpără și cei împovărați se odihnesc.
18. Acolo cei ce poartă lanțuri ajung la liman de pace și nu mai aud glasul paznicului.
19. Mic și mare acolo sunt tot una și robul a scăpat de stăpânul său.
20. Pentru ce dă Dumnezeu lumina vieții celui nenorocit și zile celor cu sufletul amărât;
21. Celor ce așteaptă moartea, și ea nu vine, și care scormonesc după ea mai mult ca după o comoară;
22. Celor ce se bucură cu bucurie mare și sunt plini de fericire, fiindcă au găsit un mormânt;
23. Celui care nu știe încotro să meargă și pe care îl îngrădește Dumnezeu de jur-împrejur?
24. Gemetele mele sunt pâinea mea și vaietele mele curg ca apa.
25. De ceea ce mă tem, aceea mi se întâmplă și de ceea ce mi-e frică tocmai de aceea am parte.
26. N-am nici tihnă, nici odihnă, nu-mi găsesc nici o pace și zbuciumul mă stăpânește”.
Versete și Cărți SacreComentariile sunt închise pentru Cartea lui Iov, cap. 2: Răbdarea lui Iov
apr.212020
1. Și iarăși au venit într-o zi îngerii lui Dumnezeu să se înfățișeze înaintea Domnului și Satan a venit și el printre ei să se înfățișeze înaintea Domnului.
2. Și Domnul a zis către Satan: „De unde vii?” Iar Satan a răspuns Domnului și a zis: „Am dat târcoale pe pământ și m-am plimbat în sus și în jos”.
3. Și Domnul a zis către Satan: „Ai luat tu seamă la robul Meu Iov? Că nu este nici unul ca el pe pământ, fără prihană și drept și temător de Dumnezeu și care să se ferească de ce este rău. El se ține cu putere în statornicia lui și tu M-ai întărâtat pe nedrept împotriva lui ca să-l prăpădesc”.
4. Dar Satan a răspuns Domnului și a zis: „Cojoc pentru cojoc! Că tot ce are omul dă pentru viața lui.
5. Dar ia întinde-Ți mâna și atinge-Te de osul și de carnea lui! Să vedem dacă nu Te va blestema în față!”
6. Și Domnul a zis către Satan: „Îl dau în puterea ta! Numai nu te atinge de viața lui”.
7. Atunci Satan a plecat dinaintea Domnului și a lovit pe Iov cu lepră, din tălpile picioarelor până în creștetul capului.
8. Și a luat Iov un ciob ca să se scarpine și ședea pe gunoi, afară din oraș.
9. Atunci nevasta lui a zis către el: „Te ții mereu în statornicia ta? Blesteamă pe Dumnezeu și mori!
10. Dar Iov i-a răspuns: „Vorbești cum ar vorbi una din femeile nebune! Ce? dacă am primit de la Dumnezeu cele bune, nu vom primi oare și pe cele rele?” și în toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc cu buzele sale.
11. Iar trei prieteni ai lui Iov au aflat despre toate aceste nenorociri care dăduseră peste el și au venit fiecare din țara lui și ei erau: Elifaz din Teman, Bildad din Suah și Tofar din Naamah. Ei se înțeleseseră împreună să vină să împărtășească durerea lui și să-l mângâie.
12. Și când ei și-au ridicat ochii de departe nu l-au mai recunoscut. Atunci au slobozit glasurile lor, s-au tânguit și și-au sfâșiat fiecare veșmântul și și-au presărat capul cu țărână.
13. Apoi au șezut pe pământ, lângă el, șapte zile și șapte nopți, fără să-i spună nici un cuvânt, căci vedeau cât este de mare durerea lui.
”Nu râdeţi, nu râdeţi! Discursul dumneavoastră e peti¬cit rău pe alocurea şi peticele de-abia se ţin! înainte de a repeta pe dinafară formule vechi, cercetaţi-vă conştiinţa.”
Versete și Cărți SacreComentariile sunt închise pentru Cartea lui Iov, cap. 1: Bunăstarea lui Iov, relele sale întâmplări și înțelepciunea sa
apr.202020
1. Era odată în ținutul Uz un om pe care îl chema Iov și acest om era fără prihană și drept; se temea de Dumnezeu și se ferea de ce este rău.
2. Și i s-au născut șapte feciori și trei fete.
3. El avea șapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi și cinci sute de asini și mulțime mare de slugi. Și omul acesta era cel mai de seamă dintre toți răsăritenii.
4. Feciorii lui se duceau unul la altul și făceau ospețe în casele lor, fiecare la ziua lui, și trimiteau să cheme pe surorile lor ca să mănânce și să bea cu ei.
5. Și apoi, când ispraveau zilele petrecerii lor, Iov chema și sfințea pe feciorii săi și se scula dis-de-dimineață și aducea arderi de tot, după numărul lor al tuturor, căci Iov zicea: „Se poate ca feciorii mei să fi păcătuit și să fi cugetat cu păcat împotriva lui Dumnezeu”. Și așa făcea Iov mereu.
6. Dar într-o zi îngerii lui Dumnezeu s-au înfățișat înaintea Domnului și Satan a venit și el printre ei.
7. Atunci Domnul a zis către Satan: „De unde vii?” Iar Satan a răspuns Domnului și a zis: „Am dat târcoale pe pământ și m-am plimbat în sus și în jos”.
8. Și Domnul a zis către Satan: „Te-ai uitat la robul Meu Iov, că nu este nici unul ca el pe pământ fără prihană și drept și temător de Dumnezeu și care să se ferească de ce este rău?”
9. Dar Satan a răspuns Domnului și a zis: „Ore degeaba se teme Iov de Dumnezeu?
10. N-ai făcut Tu gard în jurul lui și în jurul casei lui și în jurul a tot ce este al lui, în toate părțile și ai binecuvântat lucrul mâinilor lui și turmele lui au umplut pământul?
11. Dar ia întinde mâna Ta și atinge-Te de tot ce este al lui, să vedem dacă nu Te va blestema în față!”
12. Atunci Domnul a zis către Satan: „Iată, tot ce are el este în puterea ta; numai asupra lui să nu întinzi mâna ta”. Și Satan a pierit din fața lui Dumnezeu.
13. Și într-o zi, când feciorii și fetele lui Iov mâncau și beau vin în casa fratelui lor mai mare,
14. A sosit un vestitor la Iov și i-a spus: „Boii erau la arătură și asinele pășteau pe lângă ei;
15. Atunci Sabeenii au năvălit asupra lor, au pus mâna pe vite, și pe robi i-au trecut prin ascuțișul sabiei. și am scăpat numai eu singur și am venit să-ți dau de veste!”
16. Nu a sfârșit vorba bine și altul a sosit și a spus: „Focul lui Dumnezeu a căzut din cer și a ars oile tale și pe robii tăi și i-a mistuit. Și am scăpat numai eu singur și am venit să-ți dau de veste!”
17. Nu a sfârșit vorba bine și altul a sosit și a spus: „Caldeii, împărțiți în trei cete, au dat năvală peste cămilele tale și le-au ridicat și pe robi i-au trecut prin ascuțișul sabiei. Și am scăpat numai eu singur și am venit să-ți dau de veste!”
18. Nu sfârșise vorba bine și altul a sosit și a spus: „Feciorii tăi și fetele tale mâncau și beau vin în casa fratelui lor mai mare,
19. Și iată că un vânt puternic s-a stârnit dinspre pustiu și a izbit în cele patru colțuri ale casei și casa s-a prăbușit peste tineri și ei au murit. Și am scăpat numai eu singur și am venit să-ți dau de veste”.
20. Atunci Iov s-a sculat și-a sfâșiat veșmântul, s-a ras pe cap și, căzând la pământ, s-a închinat,
21. Și a rostit: „Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce în pământ! Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat!”
22. Și întru toate acestea, Iov nu a păcătuit și nu a rostit nici un cuvânt de hulă împotriva lui Dumnezeu.
15. Atunci Estera a răspuns lui Mardoheu:
16. „Mergi, adună pe toți Iudeii din Suza și postiți pentru mine; să nu mâncați și să nu beți trei zile, nici ziua, nici noaptea și voi posti și eu cu slujnicile mele și apoi mă voi duce la rege, deși aceasta este împotriva legii și de va fi să pier, voi pieri”.
17. Atunci s-a dus Mardoheu și a făcut cum îi poruncise Estera. El s-a rugat Domnului, pomenind toate lucrurile Domnului și zicând: „Doamne, Doamne, Împarate atotțiitorule, toți sunt în puterea Ta și nu este cine să se împotrivească Ție când vei voi să izbăvești pe Israel. Tu ai făcut cerul și pământul și toate cele minunate de sub cer. Tu ești Domnul tuturor și nu este cine să se împotrivească Ție, Doamne! Tu toate le știi Doamne, Tu știi că eu nu din mândrie, nici din trufie, nici ca să jignesc nu m-am închinat lui Aman cel mândru, căci eu cu plăcere m-aș fi apucat să sărut tălpile picioarelor lui pentru izbăvirea lui Israel. Dar eu am făcut aceasta ca să nu dau slavă oamenilor mai presus de slava lui Dumnezeu și nu m-am închinat nimănui, decât numai Ție, Domnului meu și nici nu voi face aceasta din mândrie. Și acum, Doamne Dumnezeule, Împărate, Dumnezeul lui Avraam, cruță pe poporul Tău, căci se pune la cale pieirea noastră și voiesc să piardă moștenirea Ta cea dintru început. Nu trece cu vederea partea Ta pe care ai răscumpărat-o pentru Tine din țara Egiptului. Auzi rugăciunea mea și Te milostivește spre moștenirea Ta; întoarce plânsul nostru în veselie ca, vii fiind noi, să lăudăm numele Tău, Doamne, și nu astupa gura celor ce Te preamăresc pe Tine”. Și toți Israeliții au strigat din toate puterile lor că moartea era înaintea ochilor lor. Și a alergat și Estera la Domnul, cuprinsă de groaza morții și, dezbrăcându-se de hainele slavei sale, s-a îmbrăcat în haine de deznădejde și de jale, iar în locul unsorilor celor scumpe, cu cenușă și cu țărână și-a presărat capul său; și-a smerit cumplit trupul său și tot locul împodobit altădată l-a umplut de păr smuls din capul său și, rugându-se Domnului, Dumnezeului lui Israel, a zis: „Domnul meu, numai Tu singur ești Împăratul nostru; ajută-mi mie celei singuratice și fără ajutor afară de Tine, că pieirea mea e aproape! Eu am auzit, Doamne, de la tatăl meu, în neamul meu părintesc, că Tu Ți-ai ales pe Israel din toate popoarele și pe părinții noștri din toți strămoșii lor, ca să fie moștenirea Ta veșnică și ai făcut pentru ei toate câte ai zis. Acum noi am greșit înaintea Ta și Tu ne-ai dat în mâinile vrăjmașilor noștri, pentru că am lăudat pe dumnezeii lor; drept ești Tu, Doamne! Dar ei acum nu se mai mulțumesc cu robia noastră amară, ci și-au dat mâna cu idolii lor, ca să răstoarne poruncile gurii Tale și să stârpească moștenirea Ta și să astupe gura celor ce Te slăvesc pe Tine și să stingă slava casei Tale și jertfelnicul Tău, să dezlege gura popoarelor pentru a preaslăvi pe dumnezeii lor cei mincinoși și pentru ca regele cel pământesc să fie admirat totdeauna. Nu da, Doamne, sceptrul Tău dumnezeilor celor ce nu sunt, ca să nu se bucure vrăjmașii de căderea noastră, ci întoarce uneltirea lor asupra lor înșiși, iar pe uneltitorul împotriva noastră dă-l rușinii. Adu-Ți aminte, Doamne, arată-Te nouă în vremea necazului nostru și-mi dă mie curaj. Împărate al dumnezeilor și Stăpâne a toată stăpânirea, dăruiește gurii mele cuvânt cu trecere înaintea leului acestuia și umple inima lui de ură către cel ce ne prigonește pe noi, spre pieirea lui și a celor de un gând cu el. Iar pe noi ne izbăvește cu mâna Ta și-mi ajută mie celei singure, care nu am alt ajutor decât pe Tine, Doamne; Tu ai știință de toate și cunoști că eu urăsc slava celor fără de lege și mi-e silă de patul celor netăiați împrejur și de tot cel de alt neam. De asemenea cunoști nevoia mea, că nu pot suferi semnul mândriei mele care se află pe capul meu în zilele când mă arăt, mi-e silă de el, ca de o haină întinată cu sânge și nici nu-l port când sunt singură. Roaba Ta n-a mâncat din masa lui Aman, nici n-a prețuit ospățul regesc; vin jertfit la idoli n-am băut, nici nu s-a veselit roaba Ta din vremea schimbării soartei mele și până acum decât numai de Tine, Doamne Dumnezeul lui Avraam. Dumnezeule, Cel ce ai putere peste toate, auzi glasul celor fără de nădejde și ne izbăvește din mâinile uneltitorilor de rele, scăpându-ma din frica mea”.
“One thing: you have to walk, and create the way by your walking; you will not find a ready-made path. It is not so cheap, to reach to the ultimate realization of truth. You will have to create the path by walking yourself; the path is not ready-made, lying there and waiting for you. It is just like the sky: the birds fly, but they don’t leave any footprints. You cannot follow them; there are no footprints left behind.”
Man becomes aware of the sacred because it manifests itself, shows itself, as something wholly different form the profane. To designate the act of manifestation of the sacred, we have proposed the term hierophany. It is a fitting term, because it does not imply anything further; it expresses no more than is implicit in its etymological content, i.e., that something sacred shows itself to us. It could be said that the history of religions — from the most primitive to the most highly developed — is constituted by a great number of hierophanies, by manifestations of sacred realities.”
Mircea Eliade, ”The Sacred and the Profane: The Nature of Religion”
“It is an occult law moreover, that no man can rise superior to his individual failings without lifting, be it ever so little, the whole body of which he is an integral part. In the same way no one can sin, nor suffer the effects of sin, alone. In reality, there is no such thing as ‘separateness’ and the nearest approach to that selfish state which the laws of life permit is in the intent or motive.”
4. Atunci Iosafat s-a așezat cu locuința în Ierusalim și a început el să umble iarăși prin poporul său de la Beer-Seba, până la muntele lui Efraim și l-a întors la Domnul Dumnezeul părinților săi.
5. Și a așezat judecători în țară, prin toate cetățile întărite și în fiecare cetate.
6. Și a zis el judecătorilor: „Luați seama la ce veți face; să nu faceți judecată omenească, ci judecata Domnului, că la rostirea judecății El este cu voi.
7. De aceea să fiți cu frica Domnului în voi, să lucrați cu pază, căci la Domnul nu-i nici nedreptate, nici părtinire și nici daruri”.
8. Iosafat a pus și în Ierusalim pe unii din leviți, din preoți și din capii de familie, ca să facă judecata Domnului, să judece pricinile dintre Israeliții ce locuiau în Ierusalim.
9. Și iată ce porunci a dat el acestora: „Așa să lucrați, în frica Domnului, cu credință și cu inima curată!
10. La orice fel de pricini, care vor veni înaintea voastră de la frații voștri care locuiesc în cetățile lor, fie pentru vărsare de sânge, sau pentru lege și poruncă, fie pentru rânduieli și ceremonii, să-i învățați să nu facă rău, ca să nu se găsească vinovați înaintea Domnului și să nu vină mânia Lui asupra voastră și asupra fraților voștri; lucrați așa și nu veți greși
Rag'n'Bone ManComentariile sunt închise pentru Rag’n’Bone Man – ”Human”
apr.172020
(I’m only human
I’m only, I’m only
I’m only human, human)
Maybe I’m foolish, maybe I’m blind
Thinking I can see through this and see what’s behind
Got no way to prove it so maybe I’m lied
But I’m only human after all, I’m only human after all
Don’t put your blame on me
Don’t put your blame on me
Take a look in the mirror and what do you see
Do you see it clearer or are you deceived in what you believe
Cause I’m only human after all, you’re only human after all
Don’t put the blame on me
Don’t put your blame on me
Some people got the real problems
Some people out of luck
Some people think I can solve them
Lord heavens above
I’m only human after all, I’m only human after all
Don’t put the blame on me
Don’t put the blame on me
Don’t ask my opinion, don’t ask me to lie
Then beg for forgiveness for making you cry, making you cry
Cause I’m only human after all, I’m only human after all
Don’t put your blame on me, don’t put the blame on me
Some people got the real problems
Some people out of luck
Some people think I can solve them
Lord heavens above
I’m only human after all, I’m only human after all
Don’t put the blame on me
Don’t put the blame on me
I’m only human I make mistakes
I’m only human that’s all it takes to put the blame on me
Don’t put the blame on me
‘Cause I’m no prophet or messiah
You should go looking somewhere higher
I’m only human after all, I’m only human after all
Don’t put the blame on me, don’t put the blame on me
I’m only human I do what I can
I’m just a man, I do what I can
Don’t put the blame on me
Don’t put your blame on me
Compozitori: Jamie Hartman, Nick Monson, Rory Graham.
Doar pentru utilizare non-comercială.
Date de la: Musixmatch
1. Atunci s-a pogorât Duhul lui Dumnezeu asupra lui Azaria, fiul lui Oded,
2. Și i-a ieșit înaintea lui Asa și i-a zis: „Ascultați-mă, Asa și tot Iuda și Veniamin: Domnul este cu voi când și voi sunteți cu El. De-L veți căuta, va fi găsit de voi, iar de Îl veți părăsi, și El vă va părăsi.
3. Multe zile a fost Israel fără Dumnezeul Cel adevărat și fără de preot-învățător și fără de lege;
4. Dar când el, în strâmtorarea lui, s-a întors la Domnul Dumnezeul lui Israel și L-a căutat, El S-a lăsat găsit de ei.
5. În acele vremuri n-a avut pace, nici cel ce ieșea, nici cel ce intra, căci mari tulburări au fost între toți locuitorii țărilor;
6. Popor cu popor se lupta și cetate cu cetate, pentru că Dumnezeu îi aducea la tulburări prin tot felul de necazuri.
7. Dar voi întăriți-vă și să nu vă obosească mâinile, pentru că veți avea plată pentru faptele voastre!”
8. Când a auzit Asa cuvintele acestea și proorocia lui Azaria, fiul lui Oded, proorocul, s-a înfiripat în putere și a azvârlit idolii păgânești din toată țara lui Iuda și a lui Veniamin și din cetățile pe care le luase din muntele lui Efraim, și a înnoit jertfelnicul Domnului care era dinaintea pridvorului.
11. Astfel a isprăvit Solomon templul Domnului și casa regelui; tot ce plănuise Solomon în inima sa să facă pentru templul Domnului și pentru casa sa, le-a isprăvit după dorință.
12. Atunci S-a arătat Domnul lui Solomon, noaptea, și i-a zis: „Am auzit ruga ta și Mi-am ales locul acesta să fie templu pentru aducerea de jertfe.
13. De voi încuia cerul și nu va fi ploaie, de voi porunci lăcustei să mănânce țara, sau voi trimite vreo boală molipsitoare asupra poporului Meu
14. Și se va smeri poporul Meu, care se numește cu numele Meu, și se vor ruga și vor căuta fața Mea, și se vor întoarce de la căile lor cele rele, atunci îi voi auzi din cer, le voi ierta păcatele lor și le voi tămădui țara.
15. Acum ochii Mei vor fi deschiși și urechile Mele vor fi cu luare-aminte la rugăciunea ce se va face în locul acesta.
16. Căci am ales acum și am sfințit templul acesta, pentru ca să fie numele Meu acolo în veci; și ochii Mei și inima Mea să fie acolo în toate zilele.
10. Atunci a slăvit David pe Domnul înaintea a toată adunarea și a zis: „Binecuvântat ești Tu, Doamne Dumnezeul lui Israel, Tatăl nostru, din veac și până în veac.
11. A Ta este, Doamne, măreția și puterea și slava și biruința și strălucirea; toate câte sunt în cer și pe pământ sunt ale Tale; a Ta este, Doamne, împărăția și Tu ești mai presus de toate, ca unul ce împărățești peste toate.
12. Bogăția și slava sunt de la fața Ta și Tu domnești peste toate; în mâna Ta este tăria și puterea și în puterea Ta stă să mărești și să întărești toate.
13. Și acum dar, Dumnezeul nostru, Te slăvim pe Tine și lăudăm preaslăvit numele Tău.
14. Că cine sunt eu și cine este poporul meu, încât să avem putința de a face asemenea jertfe? Dar de la Tine sunt toate și cele primite din mâna Ta ți le-am dat Ție;
15. Căci călători suntem noi înaintea Ta și pribegi, ca toți părinții noștri; ca umbra sunt zilele noastre pe pământ și nimic nu este statornic.
16. Doamne Dumnezeul nostru, toată această mulțime de lucruri, pe care am pregătit-o noi pentru a zidi templu sfânt numelui Tău, din mâna Ta le avem și ale Tale sunt toate.
17. Știu, Dumnezeul meu, că ispitești inimile și iubești curățenia inimii! Eu din inimă curată am jertfit toate și văd acum că și poporul Tău, care se află aici, cu bucurie Îți jertfește Ție.
18. Doamne Dumnezeul lui Avraam și al lui Isaac și al lui Iacov, părinții noștri, păzește acestea în veci, această aplecare a gândurilor inimii poporului Tău și îndreaptă inimile lor către Tine.
19. Iar lui Solomon, fiul meu, dăruiește-i inimă dreaptă ca să păzească poruncile Tale, descoperirile Tale și legile Tale și să împlinească toate acestea și să înalțe clădirea pentru care am făcut pregătire”.
