”Piere în jocul luminilor
saltul de-amurg al delfinilor.Valul acoperă numele
scrise-n nisipuri, și urmele.Soarele, lacrima Domnului,
cade în mările somnului.Ziua se curmă, și veștile.
Umbra mărește poveștile.Steaua te-atinge cu genele.
Mut tălmăcești toate semnele.Ah, pentru cine sunt largile
vremi? Pentru cine catargele?O, aventura, și apele!
Inima, strânde pleoapele!”Lucian Blaga, ”Asfințit marin”
“Nu numai cei mai bine de 20 de ani de comunism, pe care eu îi trăisem și ei nu, dar și mecanismele lor mentale erau diferite de ale mele, eu încercam să rămân liberă prin cultură, ei credeau că distrugând cultura, devin mai liberi. Rareori în viață m-am simțit mai singura decât în acele zile, când umblam prin Paris și înțelegeam că excesul de libertate, care devenea în ultimă instanță o formă de prostie, putea fi la fel de greu de suportat și chiar la fel de periculos ca lipsa de libertate. „Lumea liberă” pe care o visam de pe malul Gulagului conținea o doză, care putea fi letală, de absurd, ca și dictatura.”
Ana Blandiana, ”Soră lume”
“Nu trebuie, domnul meu, să aibă omul judecăți extreme, fiindcă lumea trăiește din pornire, nu prin judecată. Omul cuminte, mai cu seamă având norocul să fie sus-pus, este totdeauna îngăduitor cu lumea lui; de aceea, avem și vorba veche foarte înțeleaptă: lumea n-o putem îndrepta cu umărul. Fiecare dintre noi vede lipsurile și cusururile societății noastre; fiecare este dator a căuta să le constate, să acopere lipsurile și să depărteze cusururile, și-ncet-încet, fiecare luptând în sfera lui de acțiune, să realizăm cu toții, dacă nu idealul unei societăți, măcar o societate mai cioplită, mai cuminte și mai morală. Firește, când vedem atâtea nedreptăți, atâtea prostii și greșeli, atâtea fapte urâte, unele deplorabile, altele ridicule, se revoltă în noi dreapta judecată, și fiecare dintre noi, după putere, protestează și-ncearcă să-nfiereze răul. Dar să nu credem vreodată că protestările și opintirile noastre vor face să sară lumea din făgaș deodată, și, de unde se zbătea-n mocirlă, să iasă curată și să pornească pe calea cea bună și dreaptă. Greu și foarte-ncet, stimatul meu domn, se dezrădăcinează obiceiurile și năravurile vechi… Cu toporul, se curăță pădurea; lumea se curăță cu vremea și cu răbdare… nu așa, de azi pe mâine!”
Ion Luca Caragiale
“Do not hide death behind the closed eyes of the mind.”
Anthony T. Hincks
6. Nimeni să nu ia zălog piatra de deasupra sau cea de dedesubt a râșniței, că ar însemna că iei zălog însăși viața cuiva.
Vechiul Testament (Deuteronomul, 24:6)
”Această Lume Cauzală minunată sau Lumea Voinței Conștiente, atât de citată de domnul Leadbeater, Annie Besant, Arthur Power, Rudolf Steiner, Helena Petrovna Blavasky etc… este culmea dragostei și a legii, aceasta este evident…
Fără îndoială, Cerul lui Venus nu aparține timpului și este dincolo de planul mental.
Este evident că substanța AKASHICA, ca element natural și Vibrație sau TATTWA, constituie în sine fondul viu și filosofal al Lumii de Cauzalitate Cosmică…
În această regiune, albastrul electric adânc strălucește minunat ici, colo, aici jos, săturându-ne de o voluptate spirituală încântătoare, de nedescris…
Este Lumea Cauzelor Naturale, ocean fără țărmuri, fără margini… necontenită mișcare de valuri de acțiune și consecință, flux și reflux, din clipă în clipă.
Este evident că nu există cauză fără efect, nici efect fără cauză; orice acțiune este urmată de o reacțiune; din orice act se desprinde totdeauna o consecință… sau, mai degrabă, o serie de consecințe.”Samael Aun Weor, ”Cei trei munți”
“Rivers know this: there is no hurry. We shall get there some day.”
A.A. Milne, ”Winnie-the-Pooh”
“Fericirea nu poate veni decât din scurgerea neîncetată a clipelor liniştite şi senine, fiindcă ce altceva e suferinţa decât o oprire a fiinţei noastre, o uriaşă inerţie care face să apese asupra ei tot ce există?”
Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”
5. Dacă cineva și-a luat femeie de curând, să nu se ducă la război și să nu i se pună nici o sarcină; lasă-l să rămână slobod la casa sa timp de un an, să veselească pe femeia sa pe care a luat-o.
Vechiul Testament (Deuteronomul, 24:5)
Apparat – ”You don”t know me”
<>
”Ori te poartă cum ţi-e vorba, ori vorbeşte cum ţi-e portul.”
(Proverb românesc)
“Înainte chiar de a afla vreun răspuns satisfăcător, și numai prin faptul că a fost rostită, întrebarea justă regenerează și fertilizează; și nu numai ființa omenească, ci întreg Cosmosul. Ghicesc în acest simbolism solidaritatea omului cu Firea întreagă; intreaga viața cosmică suferă și se ofilește prin nepăsarea omului față de problemele centrale. Uitând să ne punem întrebarea justă, pierzându-ne timpul cu futilități sau întrebări frivole, ne omorâm nu numai pe noi, ci omorâm prin moarte lentă și sterilizare o părticică din Cosmos. Aș putea merge și mai departe. Aș putea presupune că oamenii continuă să trăiască sănătoși și Cosmosul își continuă ritmurile datorită exclusiv întrebărilor pe care și le pun acei câțiva aleși care, asemenea lui Parsifal, pătimesc pentru lenea noastră spirituală. Poate că am deveni, peste noapte, sterpi și bolnavi dacă n-ar exista, în fiecare țară și în fiecare moment istoric, anumiți oameni hotărâți și luminați, care să-și pună întrebarea justă… Și n-ar fi deloc exclus ca haosul și catastrofa în care ne pregătim să intrăm și noi să se datoreze, în ultimă instanță, dispariției acestor oameni hotărâți și luminați, sau faptului că nimeni nu se mai îndreaptă spre ei ca să le pună, din nou, întrebarea justă…”
Mircea Eliade, ”Noaptea de Sinziene vol. 2”
George Bacovia – ”Ecou de romanță”
”S-a dus albastrul cer senin
Şi primăvara s-a sfârşit-
Te-am aşteptat în lung suspin,
Tu, n-ai venit !Şi vara, cu nopţile ei,
S-a dus, şi câmpu-i vestejit-
Te-am aşteptat pe lângă tei,
Tu, n-ai venit !Târziu, şi toamna a plecat,
Frunzişul tot e răvăşit-
Plângând, pe drumuri, te-am chemat,
Tu, n-ai venit !Iar, mâni, cu-al iernei trist pustiu,
De mine-atunci nu vei mai şti-
Nu mai veni !”George Bacovia, ”Ecou de romanță”
Sarah Williams – ”The old astronomer to his pupil”
“[The Old Astronomer to His Pupil]
Reach me down my Tycho Brahe, I would know him when we meet,
When I share my later science, sitting humbly at his feet;
He may know the law of all things, yet be ignorant of how
We are working to completion, working on from then to now.Pray remember that I leave you all my theory complete,
Lacking only certain data for your adding, as is meet,
And remember men will scorn it, ‘tis original and true,
And the obloquy of newness may fall bitterly on you.But, my pupil, as my pupil you have learned the worth of scorn,
You have laughed with me at pity, we have joyed to be forlorn,
What for us are all distractions of men’s fellowship and smiles;
What for us the Goddess Pleasure with her meretricious smiles.You may tell that German College that their honor comes too late,
But they must not waste repentance on the grizzly savant’s fate.
Though my soul may set in darkness, it will rise in perfect light;
I have loved the stars too fondly to be fearful of the night.What, my boy, you are not weeping? You should save your eyes for sight;
You will need them, mine observer, yet for many another night.
I leave none but you, my pupil, unto whom my plans are known.
You ‘have none but me,’ you murmur, and I ‘leave you quite alone’?Well then, kiss me, – since my mother left her blessing on my brow,
There has been a something wanting in my nature until now;
I can dimly comprehend it, – that I might have been more kind,
Might have cherished you more wisely, as the one I leave behind.I ‘have never failed in kindness’? No, we lived too high for strife,–
Calmest coldness was the error which has crept into our life;
But your spirit is untainted, I can dedicate you still
To the service of our science: you will further it? you will!There are certain calculations I should like to make with you,
To be sure that your deductions will be logical and true;
And remember, ‘Patience, Patience,’ is the watchword of a sage,
Not to-day nor yet to-morrow can complete a perfect age.I have sown, like Tycho Brahe, that a greater man may reap;
But if none should do my reaping, ‘twill disturb me in my sleep
So be careful and be faithful, though, like me, you leave no name;
See, my boy, that nothing turn you to the mere pursuit of fame.I must say Good-bye, my pupil, for I cannot longer speak;
Draw the curtain back for Venus, ere my vision grows too weak:
It is strange the pearly planet should look red as fiery Mars,–
God will mercifully guide me on my way amongst the stars.”Sarah Williams, ”Twilight Hours: A Legacy of Verse”
24. De vei intra în via aproapelui tău, poți să mănânci poama până ce te vei sătura, dar în panerul tău să nu pui.
25. Și când vei intra în grâul aproapelui tău, rupe spice cu mâinile tale, iar secera să n-o pui în ogorul aproapelui tău”.Vechiul Testament (Deuteronomul, 23:24-25)
”La pomul lăudat să nu te duci cu sacul.”
(Proverb)
21. De vei da făgăduință Domnului Dumnezeului tău, să nu întârzii a o împlini, căci Domnul Dumnezeul tău o va cere de la tine și păcat vei avea asupra ta.
22. Iar de n-ai dat făgăduință, nu va fi păcat asupra ta.
23. Ceea ce a ieșit din gura ta să păzești și să împlinești făgăduința pe care tu ai făcut-o de bună voie Domnului Dumnezeului tău, și de care ai grăit cu gura ta.Vechiul Testament (Deuteronomul, 23:21-23)
George Bacovia – ”În fericire”
”Sunt clipe când toate le am…
Tăcute, duioase psihoze-
Frumoase poveşti ca visuri de roze…
Momente când toate le am.Iată, sunt clipe când toate le am…
Viaţa se duce-n şir de cuvinte-
Un cântec de mult… înainte…
Momente când toate le am.”George Bacovia, ”În fericire”
”Personalitatea se dezvoltă în cursul vieţii dintr-un substrat germinativ greu de desluşit sau chiar de nedesluşit şi abia prin faptele noastre se va vădi cine suntem. Suntem ca soarele ce hră¬neşte viaţa pămîntului, scoţînd la iveală tot felul de frumuseţi, ciudăţenii şi urîciuni; suntem ca mamele ce poartă în ele fericiri şi suferinţe necunoscute. Nu ştim dinainte ce înfăptuiri sau nelegiuiri, ce destin, ce bine şi ce rău purtăm în noi şi abia toamna va arăta ce a zămislit primăvara şi abia seara va desluşi lucrarea dimineţii.”
Carl Gustav Jung, ”Psihologie individuală și socială”
”Better bread and water than pie with trouble”
Aleksandr Solzhenitsyn, ”In the First Circle”