”Nici întrebare,
Nici răspuns.
La fereastră, farduri viu colorate
În odaie, toate îmbujorate
Acum
Apus.
Noi, oamenii avem doar bilet dus.
Să facem dragoste.
Fără filtre.”(Anonim)
<>
Om la lună – ”La capăt de linie” (versuri):
La capăt de linie, dacă te uiți cu atenție
O să vezi rătăcind două puncte de suspensie
Ce știu cel mai bine sau cel puțin li s-a dus vestea
Să privească în zare, să continue povestea
Oricum din poveste înainte mult mai este
La capăt de linie, dacă ți-au luat urma
Am să te strâng în brațe și-am să-ți plâng eu lacrima
Și dac-o să rămân fără și înc-o să te doară
Am să te-ascund cu grijă de lumea de-afară
Oricum din poveste înainte mult mai este
Oricum din poveste înainte mult mai este
Când timpul tе oprește, când timpul te sperie
Am să fiu eu acolo, la capăt de linie
Când lumea te privește, când lumea ta se zguduie
Am să fiu eu acolo, la capăt de linie
La capăt de linie, dacă ți se face frică
Ai să găsești la mine în plus o aripă
Și-o să zburăm, știi bine, spre locurile-nalte
Și-am să-ți arăt luminile lunii celeilalte
Oricum din poveste înainte mult mai este
Oricum din poveste înainte mult mai este
Când timpul te oprește, când timpul te sperie
Am să fiu eu acolo, la capăt de linie
Când lumea te privește, când lumea ta se zguduie
Am să fiu eu acolo, la capăt de linie
Când se termină drumul și nu mai vezi un altul
Am să te aștept acolo, desenând altă linie
Când ai ratat intrarea și saltul de încredere
Am să fiu eu acolo, la capăt de linie
Doar pentru utilizare non-comercială.
Date de la: versuri.ro
”E greu să trăieşti printre oameni, findcă-i greu să taci.
Şi nu faţă de cel pe care-l detestăm, suntem cel mai nedrepţi, ci faţă de cel care ne este indiferent.
Dacă ţi-e prietenul bolnav, dă suferinţei sale adă¬post, dar fii pentru el culcuşul aspru, un pat de scîndură. Doar astfel îi vei fi folositor.
Şi dacă’prietenul îţi face rău, să spui: „Răul ce mi-ai făcut, ţi-l iert; dar răul ce ţie însuţi ţi l-ai făcut, cum aş putea să-l iert?”
Aşa vorbeşte orice iubire mare: iartă şi are milă.”Nietzsche, ”Așa grăit-a Zarathustra”, cap. ”Despre cei milostivi”
“Faith and love are apt to be spasmodic in the best minds. Men live the brink of mysteries and harmonies into which they never enter, and with their hands on the door-latch they die outside.”
Ralph Waldo Emerson
“Only a fool would speak of their impatience or intolerance with pride.”
Mokokoma Mokhonoana
“They are imbeciles who call my work abstract. That which they call abstract is the most realistic, because what is real is not the exterior but the idea, the essence of things.”
Constantin Brâncuși
Love is not an idea, not a feeling, not a sensation, not a sentiment, not a passion, not even an emotion. It is becoming and being not… Ultimate nothingness! Complete self-annihilation!”
Raheel Farooq
“E prea mică lumea. Întâlnim la fiecare pas numai umbre.”
Marin Sorescu, ”Iona”
“Doctore, simt ceva mortal
Aici în regiunea fiinţei mele,
Mă dor toate organele,
Ziua mă doare soarele,
Iar noaptea luna şi stelele.Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer
Pe care până atunci nici nu-l observasem
Şi mă trezesc în fiecare dimineaţă
Cu o senzaţie de iarnă.Degeaba am luat tot felul de medicamente,
Am urât şi am iubit, am învăţat să citesc
Şi chiar am citit nişte cărţi,
Am vorbit cu oamenii şi m-am gândit,
Am fost bun şi am fost frumos…Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore
Şi-am cheltuit pe ele o groază de ani.Cred că m-am îmbolnăvit de moarte
Într-o zi
Când m-am născut.”Marin Sorescu, ”Poezii”
”A iubi nu e de-ajuns; trebuie să ştii să iubeşti şi să arăţi altuia în ce chip să iubească. Plebea şi dobitoacele chiar simt numai plăcere, dar omul adevărat se deosebeşte de ele tocmai prin marea dibăcie a schimbării acestei plăceri într-o artă plină de nobleţe care să poată fi socotită un dar divin; de aceea, ea îndestulează nu numai trupul, dar şi sufletul.”
Henryk Sienkiewicz
„S-o fi înstrăinat și Dragobete
Cutreierând al veacurilor mit.
Și a rămas în codru să aștepte
Fecioarele cu dor neprihănit…
Ori, poate, el, ce semăna iubirea
Și ghiocei în rol de pețitori,
Și-o fi pierdut în spațiu strălucirea,
Înlocuit cu alte sărbători…
Și, poate, l-a cuprins dezamăgirea,
Când a văzut că-n inimi nu răsare
Cea flacără ce înnoiește firea,
Stârnind în suflet freamăt și cântare…
Ori, poate, de prea lungă așteptare,
Năvalnicul flăcău curtenitor
Și-a preschimbat și inima în floare
Și s-a făcut în brazdă pe ogor…
Și-n primăveri cu secetă-n privire,
Ne spune că nu-i totul în zadar –
Că mai avem nevoie de iubire,
Cât mai păstrăm în inimă altar.
Și doar o zi pe an, atât mai cere
Al geto-dacilor de ieri moștenitor,
Să îi găsim un loc printre legende,
În românescul nostru Panteon…”(”S-O FI ÎNSTRĂINAT ȘI DRAGOBETE…” Din volumul ”APOCALIPSA din NOI”)
”Dacă ți-ar fi arătat cineva toate ce aveau să se întâmple, n-ai mai fi trăit. Într-adevăr, cel mai misterios lucru printre cele misterioase, este acest perete opac, pus între noi și cele ce se pot întâmpla, prin aceleași locuri, cândva, în viitor. Iată în preajmă spațiul, spațiul plin de fapte și lucruri, pe care le cuprindem cu ochii. De ce nu cuprindem la fel și timpul? E cu neputință să te gândești la aceasta fără a te cutremura”.”
Lucian Blaga, ”Luntrea lui Caron”
“The „delirium tremens” of alcoholic drunkards has unmistakable symptoms, but that of those intoxicated with theories is easily confused with genius.”
Samael Aun Weor, ”The Great Rebellion”
”De ce te repezi să înlături orice îţi supără ochii, în timp ce, dacă ceva îţi supără sufletul, amâni vindecarea până la anul?”
Horaţiu
“Don’t look.
See.
Don’t think.
Feel.
Don’t hear.
Listen.
Pay attention
Miracles really do happen every day”A.D. Posey
”Insuportabil,
gândul
Îmi trăiesc nevrozele de-a rândul,
Mă complac în fiece prăpăd,
Mă gândesc mereu la ce nu văd,
Cel mai greu de stăpânit e gândul.
Chipul tău în mintea mea purtându-l,
Cu iluzii moarte mă îmbăt,
Nu te pot aduce îndărăt,
Între noi s-a așezat pământul.
Doamne, ia-mi, pe restul vieții, gândul.”Adrian Păunescu
”Cu mâini învineţite de umblet lung prin ger
Voi reintra în mine când va veni declinul;
Voi coborî să caut, pierdută-ntr-un ungher,
Firida unde arde cu foc nestins Divinul.”Ion Barbu, ”Când va veni declinul” (fragment)
”Dacă justiţia nu te poate îmblânzi, atunci n-o să mai pună niciodată raţionamentul pe cântar. Dacă eşti un fariseu scârbos la gură, trebuie să fii supra¬vegheat.”
William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
<>
<>
”It all starts somewhere
It all starts with one
Everything comes from something
It all starts with one
It all starts somewhere
It all starts with one
Nothing comes from nothing
It all starts with one
First everything is dry
Before the dew and the drops align
Then the rain starts falling down
Then comes the flood, the flood
The flood, the flood
The flood, the flood
We all start somewhere
We all start with one
Everyone comes from something
We all start with one
We all start somewhere
We all start with one
No one comes from nothing
We all start with one
First everything is quiet
A breath of air from lips and tongue
Then the sound makes the world wild
One, two, three more
We can do more
Much more, let’s do more
Much more, let’s say more
We are more
Stones from dust
Anger from fear
Poetry from heartbeats
Revolution from dreams
Revolution from dreams
Revolution from dreams
It all starts somewhere
It all starts with one
Everything comes from something
It all starts with one
Starts with one”
