16. Întărâtat-au râvna Lui cu dumnezei străini și cu urâciunile lor L-au mâniat;
17: Adus-au jertfe demonilor, și nu lui Dumnezeu, unor dumnezei noi, pe care nu i-au știut, care au venit de la vecinii lor și pe care părinții lor nu i-au cunoscut.
18. Iar pe Apărătorul, Cel ce te-a născut, L-ai uitat și nu ți-ai adus aminte de Dumnezeu, Cel ce te-a zidit.
19. Văzut-a Domnul și S-a mâniat și în mânia Sa a trecut cu vederea pe fiii Săi și pe fiicele Sale,
20. Și a zis: îmi voi ascunde fața Mea de la ei și voi vedea cum va fi sfârșitul lor; căci neam ticălos sunt ei și copii în care nu este credincioșie.
21. Ei M-au întărâtat la gelozie prin cei ce nu sunt Dumnezeu și au aprins mânia Mea prin idolii lor; îi voi întărâta și Eu pe ei printr-un popor care nu e popor, le voi aprinde mânia printr-un neam fără pricepere.
22. Că foc s-a aprins din pricina mâniei Mele: va arde până în fundul locuinței morților, va mânca pământul și roadele lui și va pârjoli temeliile munților.
23. Voi strânge împotriva lor necazuri și voi cheltui asupra lor toate săgețile Mele;
24. Istoviți vor fi de foame și prăpădiți de lingoare și molimă rea; voi trimite asupra lor dinții fiarelor, veninul târâtoarelor din pulbere voi trimite.
25. De din afară îi va pierde sabia, iar prin case groaza, pierzând pe tânăr și pe tânără, pe copilul de țâță și pe bătrânul acoperit de căruntețe.
26. Am zis: ți voi împrăștia și voi șterge pomenirea lor dintre oameni.
27. Dar am amânat aceasta, pentru răutatea vrăjmașilor, ca vrăjmașii lor să nu se mândrească și să zică: Mâna noastră este puternică și toate acestea nu le-a făcut Domnul.
28. Că aceștia sunt oameni care și-au pierdut mintea și n-au nici o pricepere.
29. O, de ar judeca ei și de s-ar gândi la aceasta! De ar pricepe ce are să fie cu ei mai pe urmă:
30. Cum ar putea unul să pună pe fugă o mie, și doi, zece mii, dacă apărătorul lor nu i-ar vinde și Domnul nu i-ar părăsi!

Vechiul Testament (Deuteronomul, 32:16-30)