2. Să-ți aduci aminte de toată calea pe care te-a povățuit Domnul Dumnezeul tău prin pustie de acum patruzeci de ani, ca să te smerească, ca să te încerce și ca să afle ce este în inima ta și de ai să păzești sau nu poruncile Lui.
3. Te-a smerit, te-a pedepsit cu foamea și te-a hrănit cu mana pe care nu o cunoșteai și pe care nu o cunoșteau nici părinții tăi, ca să-ți arate că nu numai cu pâine trăiește omul, ci că omul trăiește și cu tot Cuvântul ce iese din gura Domnului.
4. Haina ta nu s-a învechit pe tine și piciorul tău n-a căpătat bătături în acești patruzeci de ani.
5. Dar să știi în inima ta că Domnul Dumnezeul tău te învață, cum învață omul pe fiul său.
6. Păzește dar poruncile Domnului Dumnezeului tău, umblând în căile Lui și temându-te de El.

Vechiul Testament (Deuteronomul, 8:2-6)