101. De la toată calea cea rea mi-am oprit picioarele mele, ca să păzesc cuvintele Tale.
102. De la judecățile Tale nu m-am abătut, că Tu ai pus mie lege.
103. Cât sunt de dulci limbii mele, cuvintele Tale, mai mult decât mierea, în gura mea!
104. Din poruncile Tale m-am făcut priceput; pentru aceasta am urât toată calea nedreptății.
105. Făclie picioarelor mele este legea Ta și lumina cărărilor mele.
106. Juratu-m-am și m-am hotărât să păzesc judecățile dreptății Tale.
107. Umilit am fost până în sfârșit: Doamne, viază-mă, după cuvântul Tău.
108. Cele de bunăvoie ale gurii mele binevoiește-le Doamne, și judecățile Tale mă învață.
109. Sufletul meu în mâinile Tale este pururea și legea Ta n-am uitat.
110. Pusu-mi-au păcătoșii cursă mie, dar de la poruncile Tale n-am rătăcit.
111. Moștenit-am mărturiile Tale în veac, că bucurie inimii mele sunt ele.
112. Plecat-am inima mea ca să fac îndreptările Tale în veac spre răsplătire.
113. Pe călcătorii de lege am urât și legea Ta am iubit.
114. Ajutorul meu și sprijinitorul meu ești Tu, în cuvântul Tău am nădăjduit.
115. Depărtați-vă de la mine cei ce vicleniți și voi cerceta poruncile Dumnezeului meu.
116. Apără-mă, după cuvântul Tău, și mă viază și să nu-mi dai de rușine așteptarea mea.
117. Ajută-mă și mă voi mântui și voi cugeta la îndreptările Tale, pururea.

Vechiul Testament (Psalmii, 118:101-117)