19. Auzi-mă, Doamne, că bună este mila Ta; după mulțimea îndurărilor Tale caută spre mine.
20. Să nu-Ți întorci fala Ta de la credinciosul Tău, când mă necăjesc. Degrabă mă auzi.
21. Ia aminte la sufletul meu și-l mântuiește pe el; din mâinile vrăjmașilor mei izbăvește-mă,
22. Că Tu cunoști ocara mea și rușinea mea și înfruntarea mea;
23. Înaintea Ta sunt toți cei ce mă necăjesc. Zdrobit a fost sufletul meu de ocări și necaz,
24. Și am așteptat pe cel ce m-ar milui și nu era și pe cei ce m-ar mângâia și nu i-am aflat.
25. Și mi-au dat spre mâncarea mea fiere și în setea mea m-au adăpat cu oțet.
26. Facă-se masa lor înaintea lor cursă, răsplătire și sminteală;
27. Să se întunece ochii lor, ca să nu vadă și spinarea lor pururea o gârbovește;
28. Varsă peste ei urgia Ta și mânia urgiei Tale să-i cuprindă pe ei;
29. Facă-se curtea lor pustie și în locașurile lor să nu fie locuitori;
30. Că pe care Tu l-ai bătut, ei l-au prigonit și au înmulțit durerea ranilor lui.
31. Adaugă fărădelege la fărădelegea lor și să nu intre întru dreptatea Ta;
32. Șterși să fie din cartea celor vii și cu cei drepți să nu se scrie.

Vechiul Testament (Psalmii, 68:19-32)