1. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai părăsit? Departe sunt de mântuirea mea cuvintele greșelilor mele.
2. Dumnezeul meu, striga-voi ziua și nu vei auzi, și noaptea și nu Te vei gândi la mine.
3. Iar Tu întru cele sfinte locuiești, lauda lui Israel.
4. În Tine au nădăjduit părinții noștri, nădăjduit-au în Tine și i-ai izbăvit pe ei.
5. Catre Tine au strigat și s-au mântuit, în Tine au nădăjduit și nu s-au rușinat.
6. Iar eu sunt vierme și nu om, ocara oamenilor și defăimarea poporului.
7. Toți cei ce m-au văzut m-au batjocorit, grăit-au cu buzele, clătinat-au capul zicând:
8. „Nădăjduit-a spre Domnul, izbăvească-l pe el, mântuiască-l pe el, că-l voiește pe el”.
9. Că Tu ești Cel ce m-ai scos din pântece, nădejdea mea, de la sânul maicii mele.
10. Spre Tine m-am aruncat de la naștere, din pântecele maicii mele Dumnezeul meu ești Tu.
11. Nu Te depărta de la mine, că necazul este aproape, și nu este cine să-mi ajute.

Vechiul Testament (Psalmii, 21:1-11)