”Tu sau Te-ascunzi de lume, sau Te arăţi în toate Şi te amuză – aceste efecte minunate De a juca în lucruri. Căci Tu eşti şi actor În propria Ta piesă – şi eşti şi spectator.” Omar Khayyam, ”Incertitudinile credinței” (fragment)
”Principiu-ascuns e-n taină. Plutim în neştiinţă. Căci dincolo de mine tot necuprinsu-i mut. De jos pân’ la maeştri aceeaşi neputinţă. Căci neputinţă-i totul ce-un sân a conceput.” Omar Khayyam, ”Imposibilitatea cunoașterii” (fragment)
”De inima-mi captivă, îndură-te, Părinte, Şi de-al meu suflet, cupă a lacrimii eterne. Îmi iartă paşii slobozi ce duc către taverne. Şi, iartă-mi Doamne, mâna când cupa o cuprinde!” Omar Khayyam, ”Incertitudinile credinței” (fragment)
”Sunt clipe când îmi pare că tot ce-a trebuit Să aflu despre lume, demult am desluşit. Dar stelele mă mustră tăcut din patru zări: „N-ai dezlegat nici una din marile-ntrebări.” Omar Khayyam, ”Imposibilitatea cunoașterii” (fragment)
”Ai plămădit în mine un amalgam ciudat. Mii de-ntâmplări bizare în.sufletu-mi se-aţin. Când astfel e tiparul ce mi l-ai imprimat, Mai bun decât atâta, cum pot eu să devin?” Omar Khayyam, ”Incertitudinile credinței” (fragment)
”Cel care prin ştiinţă ajunse pân’ la stele Fu refuzat de taina de dincolo de ele. Şi-acum stă ca şi bolta pe spate răstignit, Uimit în veci de aştri şi pururi ameţit.” Omar Khayyam, ”Imposibilitatea cunoașterii” (fragment)
”Ne-ai pus în suflet patimi adânci cât o vecie, Şi-ai poruncit de-asemeni ca omul să se-abţie. Nedumeriţi ne zbatem între porunci inverse. Cum poţi să-nclini o cupă, iar ea să nu se verse?” Omar Khayyam, ”Incertitudinile credinței” (fragment)
”Cortina sorţii-i trasă şi nimeni n-a pătruns Destinul plin de taina ascunsă în culise. Am căutat o viaţă, dar n-am aflat răspuns. Intrârile enigmei rămân mereu închise.” Omar Khayyam, ”Imposibilitatea cunoașterii” (fragment)
”Trăit-am ani o sută sub dulcea-Ţi bunătate Şi-aş mai trăi o sută făcând numai păcate. Ca să măsor la urmă, din două ce-i mai mare: Mânia Ta cumplită sau blânda-Ţi îndurare.” Omar Khayyam, ”Incertitudinile credinței” (fragment)
”În vălmăşagul vieţii acei sunt fericiţi Ce cred că le ştiu toate, şi cei ce totul neagă. Şi eu am vrut să-mi fie cunoaşterea întreagă Şi-azi pizmuiesc pe orbii pe cale întâlniţi.” Omar Khayyam, ”Imposibilitatea cunoașterii” (fragment)
”Tu, cel ce arzi şi încă mai arzi, şi-ai merita Să arzi în focul veşnic, de ce te rogi la zei? Ce punte-ascunsă-aflat-ai ducând până la ei? Prin ce putere rară îi vei îndupleca?” Omar Khayyam, ”Incertitudinile credinței” (fragment)
”Mulţi cată-nţelepciunea în temple şi în Carte. Pe alţii-i chinuieşte incertitudinea. Dar unul stând la pândă deodată va striga: „Besmetici, adevărul nu e de nici o parte!” Omar Khayyam, ”Incertitudinile credinței” (fragment)
”Cât timp voi încerca să umplu cu pietre marea nesfârşită? Dispreţuiesc şi libertinii, dar şi credinţa ipocrită. Voi merge-n Rai sau în Gheenă? Dar mai întâi e-adevărat C-aceste stranii ţări există? Care din voi le-a vizitat?” Omar Khayyam, ”Incertitudinile credinței” (fragment)
