”Un joc de şah e viaţa. Destinul singur joacă. Iar noi suntem pionii. Vrând de urât să-i treacă, Ne mută, ne opreşte, un timp ne mută încă Şi apoi în cutia neantului ne-aruncă.” Omar Khayyam, ”Nimicnicia şi absurdul vieţii” (fragment)
”Dincolo de pământ şi infinit, Cătam să aflu cerul unde vine. Şi-un glas solemn atunci s-a auzit: „Şi cerul şi infernul sunt în tine.” Omar Khayyam, ”Incertitudinile credinței” (fragment)
”Un punct pierdut e lumea în haosul imens Toată ştiinţa noastră: cuvinte fără sens. Om, pasăre şi floare sunt umbre în abis, Zădarnic este gândul, iar existenţa – vis.” Omar Khayyam, ”Nimicnicia şi absurdul vieţii” (fragment)
”De ce incertul mâine te tulbură mereu? Căci nu-ţi stă în putere să-i schimbi de astăzi faţa. Trăieşte-adânc prezentul! lar mâini? Nici Dumnezeu Nu ar putea să spună ce taină-ascunde ceaţa.” Omar Khayyam, ”Incertitudinile credinței” (fragment)
”Dervişule, aruncă acest văl înflorat Şi-mbracă-al sărăciei vestmânt neîntinat. N-ai să mai vezi pe nimeni grăbit să ţi se-nchine, Dar ai s-auzi cum cântă tot cerul pentru tine.” Omar Khayyam, ”Incertitudinile credinței” (fragment)
”Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii, lar moartea n-o să-i schimbe rotundul şi splendoarea. Şi nimeni nu-i să-mi spună ascunsul tâlc al spumii: Ce sens avu venirea? Şi-acum – ce sens plecarea?” Omar Khayyam, ”Nimicnicia şi absurdul vieţii” (fragment)
”O gură parfumată arginţii mi i-a stors Şi-ncrederea-Ţi în mine a năruit-o vinul. Urmează Raiul? iadul? Mi-aştept senin destinul. Căci iadul – cine-l ştie? Din cer, cine s-a-ntors?” Omar Khayyam, ”Incertitudinile credinței” (fragment)
”Nu-i nici un om pe care absenţa Ta nu-l doare, Pe toţi iluminații i-ncântă-a Ta splendoare. Deşi spre om privirea-Ţi nu vrea să se încline, Nu-i nimeni să nu fie preocupat de Tine.” Omar Khayyam, ”Incertitudinile credinței” (fragment)
”De la-nceput voit-am să mă cunosc pe mine, Şi-apoi de mine însumi„ de ce m-ai despărţit? Şi dacă-n ziua-ntâia m-ai vrut mereu cu Tine, De ce apoi, bezmetic, în lume m-ai zvîrlit?” Omar Khayyam, ”Incertitudinile credinței” (fragment)
”Te chinuieşte gândul că faci mereu păcate. Din orice bucurie o vină ţi-ai făcut. E fără rost tristeţea, Khayyam, căci dupâ moarte Veni-va sau iertarea sau neantul absolut.” Omar Khayyam, ”Incertitudinile credinței” (fragment)
”În lume ca pe-o minge ne-aruncă-un joc fatal. Ne azvârle-n dreapta, ‘n stânga – precum vrea jucătorul. Şi doar cel ce ne poartă mereu din val în val, El singur ştie sensul, el ştie adevărul.” Omar Khayyam, ”Imposibilitatea cunoașterii” (fragment)
”Beau vin şi mi se spune de unul şi de altul: „Să nu mai bei, căci vinul duşman este de moarte Al lui Alah”. Atuncea – zic eu – pentru Prea-Naltul Voi bea păgânul sânge. E-un act de pietate.” Omar Khayyam, ”Incertitudinile credinței” (fragment)
”Am întrebat Savantul şi-am întrebat şi Sfântul Sperând c-au să mă-nveţe suprema-nţelepciune. Şi după-atâta râvnă atât se poate spune: Că am venit ca apa şi-o sâ plecăm ca vântul…” Omar Khayyam, ”Imposibilitatea cunoașterii” (fragment)
”În temple şi biserici, moschei şi mănăstiri Se-ascund cei ce au teamă de-a iadului urgie. Dar cel care cunoaşte divina măreţie Nu-şi răsădeşte-n suflet nici rugi nici tânguiri.” Omar Khayyam, ”Incertitudinile credinței” (fragment)
”În spatele cortinei din veac se află-ascunsă Adevărata faţă a vieţii şi a lumii. lar ţărna ni-i sălaşul. Dar şi-n imperiul humii Ne-aşteaptă altă taină, la fel de nepătrunsă.” Omar Khayyam, ”Imposibilitatea cunoașterii” (fragment)
”Tu sau Te-ascunzi de lume, sau Te arăţi în toate Şi te amuză – aceste efecte minunate De a juca în lucruri. Căci Tu eşti şi actor În propria Ta piesă – şi eşti şi spectator.” Omar Khayyam, ”Incertitudinile credinței” (fragment)
”Principiu-ascuns e-n taină. Plutim în neştiinţă. Căci dincolo de mine tot necuprinsu-i mut. De jos pân’ la maeştri aceeaşi neputinţă. Căci neputinţă-i totul ce-un sân a conceput.” Omar Khayyam, ”Imposibilitatea cunoașterii” (fragment)
”De inima-mi captivă, îndură-te, Părinte, Şi de-al meu suflet, cupă a lacrimii eterne. Îmi iartă paşii slobozi ce duc către taverne. Şi, iartă-mi Doamne, mâna când cupa o cuprinde!” Omar Khayyam, ”Incertitudinile credinței” (fragment)
”Sunt clipe când îmi pare că tot ce-a trebuit Să aflu despre lume, demult am desluşit. Dar stelele mă mustră tăcut din patru zări: „N-ai dezlegat nici una din marile-ntrebări.” Omar Khayyam, ”Imposibilitatea cunoașterii” (fragment)
”Ai plămădit în mine un amalgam ciudat. Mii de-ntâmplări bizare în.sufletu-mi se-aţin. Când astfel e tiparul ce mi l-ai imprimat, Mai bun decât atâta, cum pot eu să devin?” Omar Khayyam, ”Incertitudinile credinței” (fragment)
