”A stelelor rotire care-nconjoarâ firea Provoacă ameţeală la cei din valea lunii. Khayyam, ţine-te bine de firu-nţelepciunii, Pe când în jur dansează din veac nemărginirea.” Omar Khayyam, ”Suprema înțelepciune – detașarea”
”Cel ce-a cules în viaţă al Cunoştinţei Măr, Pe-adevărata Cale purta-va paşii săi. Numai acela ştie că azi e ca şi ieri Şi mâini va fi asemeni cu Ziua cea Dintăi.” Omar Khayyam, ”Suprema înțelepciune – detașarea”
”Nu judeca pe nimeni, ci cată să-nţelegi. Eu beau, dar aminteşte-ţi că ai şi tu păcate. De vrei s-ajungi la pace şi seninătate, Apleacă-te asupra durerii lumii-ntregi.” Omar Khayyam, ”Suprema înțelepciune – detașarea”
”Cereasca boltă pare o ceaşcă răsturnată. Sub ea-nţelepţii temniţi de teorii ocupă. Tu să imiţi iubirea dintre ulcior şi cupă, Ce sorb stând gură-n gură licoarea fermecată.” Omar Khayyam, ”Suprema înțelepciune – detașarea”
”O, vino cu bătrânul Khayyam, şi vezi de-nvaţă Înţelepciunea-i sfântă: ştim că această viaţă E-un zbor înfrânt, iar restul atât e – o minciună. Corolele se-nvoaltă anume ca să-apună.” Omar Khayyam, ”Suprema înțelepciune – detașarea”
”Bea vin! Curând vei trece şi tu supremul prag. Şi nu vei lua cu tine nimic din ce ţi-i drag. Aceasta-i marea taină: laleaua scuturată Nu înfloreşte iarăşi, o, Saki, niciodată.” Omar Khayyam, ”Vinul eliberator”
”Nu am cerut să fiu. Mă străduiesc Să trec fără uimire sau mânie. Plecând, nu-ntreb pe nimeni dacă ştie Ce-a fost popasul straniu pământesc.” Omar Khayyam, ”Suprema înțelepciune – detașarea”
”Puterii lui Kai-Kaus prefer ulciorul plin. Dau glorii şi dau aur pe cupa mea de vin. Respect pe-ndrăgostitul gemând de fericire, Detest pe ipocritul scâncind în mănăstire.” Omar Khayyam, ”Vinul eliberator”
”Mâhnire, câtă vreme vei da cu cenuşiu Pe trandafiri, pe buze, pe cerul de safir? Umpleţi-mi iarâşi cupa, prieteni, căci nu ştiu De-am să expir parfumul pe care îl inspir.” Omar Khayyam, ”Vinul eliberator”
”Trăiesc iar anii tineri. Aprinsul tămâios În flăcări să mă ardă, căci – iată – vine ceaţa. Vin! Nu importă care. Nu sunt pretenţios. Pe cel mai bun găsi-l-voi la fel de-amar ca viaţa.” Omar Khayyam, ”Vinul eliberator”
”S-au desfăcut în juru-mi, aprinşi iar trandafirii. Desfă-ţi şi tu simţirea în bucuria firii. C-un înger blond alături, ia cupa şi-o deşartă, Căci îngerul cel negru al morţii-aşteaptă-n poartă.” Omar Khayyam, ”Trăiește-ți clipa! Căci clipa-i viața ta!”
”Ce-i înţelept? Să-ţi bucuri cămările fiinţei Având în mână o cupă. Ce-a fost şi ce-i de faţă Să nu te mai frământe. Fă-ţi dintr-o clipă-o viaţă Şi sufletul sloboade-l din temniţele minţii.” Omar Khayyam, ”Trăiește-ți clipa! Căci clipa-i viața ta!
”În loc s-o faci să cânte cu fiece zvâcnire, Tu inima ţi-ai pus-o în lanţuri de mâhnire… Iar mintea ta şi chipul ţi le-ai îndoliat. – Mă tot uimesc într-una: „Ce ignorant ciudat!„” Omar Khayyam, ”Trăiește-ți clipa! Căci clipa-i viața ta!”
”Nu mai cârti, nu geme – durerea mea! Tăcere! Îţi voi găsi balsamul ce vindecă şi minte! Vreau să-mi revăd iubita, cât inima o cere. Vreau să trăiesc! Căci morţii nu-şi mai aduc aminte.” Omar Khayyam, ”Trăiește-ți clipa! Căci clipa-i viața ta!”
”Priveşte-n jur: durerea cu mii şi mii de feţe. Cei dragi sunt morţi. Eşti singur cu palida tristeţe. Ridică însă fruntea! Culege tot ce-atingi! Trecutul e-un cadavru. Nu este timp să-l plângi.” Omar Khayyam, ”Trăiește-ți clipa! Căci clipa-i viața ta!”
