”Sloboade-mă Părinte, de-un calcul fără capăt. Cu minusuri şi plusuri. Vreau ca să ies din mine. Un sclav sunt câtă vreme cunosc ce-i rău, ce-i bine. Dar vinul libertatea mă face să-mi recapăt.” Omar Khayyam, ”Suprema înțelepciune – detașarea”
”Azi ce-am să fac? Voi merge la umbră c-un ulcior? Voi medita? Voi scrie? – O pasăre-a trecut Şi-acum se pierde beată în cerul arzător. Ca dânsa m-aş vrea liber, – sus – în necunoscut.” Omar Khayyam, ”Suprema înțelepciune – detașarea”
”Cel care nu refuză tot ce-l momeşte-n jur Un sclav e al dorinţii şi-o victimă-a durerii. Tu sufletul păstrează-l mereu desprins şi pur. Să nu cazi în capcana amară a plăcerii.” Omar Khayyam, ”Suprema înțelepciune – detașarea”
”Nu cheltui-n tristeţe părelnica ta zi! Pe drumul nedreptăţii să-ţi fie calea dreaptă. Şi pentru că la capăt neantul ne aşteaptă, Închipuie-ţi că nu eşti – şi liber ai să fii.” Omar Khayyam, ”Suprema înțelepciune – detașarea”
”Urzeşte lumea, Doamne, din nou sub ochii mei, Să-ţi spun cum s-o faci altfel. Şi-apoi te-aş mai ruga Să-mi dai o altă viaţă. Sau – mai curând – de vrei, Ai milă şi mă şterge pe veci din Cartea ta.” Omar Khayyam, ”Suprema înțelepciune – detașarea”
”Ferice-acel ce-n lume străin şi liber trece, Fără să creadă-n secte şi în porunci divine. Ca vulturul se-nalţă spre cer, şi nu petrece Ca bufniţele printre tenebre şi ruine.” Omar Khayyam, ”Suprema înțelepciune – detașarea”
”Închide Coranul şi liber gândeşte Şi liber la toate în jur să priveşti. Dă totul şi iartă oricui te răneşte Şi-ascunde-te-n taină când vrei să zâmbeşti.” Omar Khayyam, ”Suprema înțelepciune – detașarea”
”Cât timp au să te-nşele parfumuri şi culori? Ce-i rău, ce-i bine – Cartea pe cei naivi înveţi-i. De-ai fi tu chiar izvorul Zemzem, chiar apa vieţii, Tot în pământ la urmă tăcut ai să cobori.” Omar Khayyam, ”Suprema înțelepciune – detașarea”
”Tu te hrăneşti cu fumul sărac din vatra lumii. Cât o să-ţi chinui mintea cu-a fi şi a nu fi? Nu-ţi irosi câştigul de fiecare zi Cârpind la zdreanţa vieţii pe care-ai s-o dai humii.” Omar Khayyam, ”Suprema înțelepciune – detașarea”
”De vrei s-atingi sublima singurătate-a serii Şi-a stelelor înalte, desparte-te de toate: Prieteni şi iubite. Nici lacrimă durerii Străine să nu dărui, nici zâmbete-nşelate.” Omar Khayyam, ”Suprema înțelepciune – detașarea”
”Plângea un strop de apă: „Sunt despărţit de Mare!” Zâmbi atuncea Marea: „Noi suntem totul. Oare Supremul zeu nu-i unda? Deşi suntem departe, Un punct ce nu se vede abia de ne desparte.” Omar Khayyam, ”Suprema înțelepciune – detașarea”
”De-a lumii nedreptate cât timp roşi-vom oare? Cât timp vom arde-n focul acestei lumi stupide? Ridică-te şi-alungă chemările-i perfide Şi să serbăm parfumul şi-a vinului culoare!” Omar Khayyam, ”Suprema înțelepciune – detașarea”
”Nu poţi aprinde marea, nici omul să-l convingi Că fericirea multă adeseori înşală. Căci cupa care-i plină, uşor chiar de-o atingi, Se varsă. Dar intactă rămâne cupa goală.” Omar Khayyam, ”Suprema înțelepciune – detașarea”
”Nu fii mâhnit că lumea-i perfidă şi nedreaptă. Nu-ţi aminti şi astăzi de cei ce nu mai sunt. O fată ca o roză şi cupa te aşteaptă Surâzătoare. Viaţa nu ţi-o zvârli în vânt.” Omar Khayyam, ”Suprema înțelepciune – detașarea”
”Răsplata cuvenită iar n-a venit. Zâmbeşte! Să crezi că-un lucru poate fi altfel, nebunie-i. Căci totu-i scris în cartea pe care-o răsfoieşte La întâmplare vântul uituc al veşniciei.” Omar Khayyam, ”Suprema înțelepciune – detașarea”
”A stelelor rotire care-nconjoarâ firea Provoacă ameţeală la cei din valea lunii. Khayyam, ţine-te bine de firu-nţelepciunii, Pe când în jur dansează din veac nemărginirea.” Omar Khayyam, ”Suprema înțelepciune – detașarea”
”Cel ce-a cules în viaţă al Cunoştinţei Măr, Pe-adevărata Cale purta-va paşii săi. Numai acela ştie că azi e ca şi ieri Şi mâini va fi asemeni cu Ziua cea Dintăi.” Omar Khayyam, ”Suprema înțelepciune – detașarea”
”Nu judeca pe nimeni, ci cată să-nţelegi. Eu beau, dar aminteşte-ţi că ai şi tu păcate. De vrei s-ajungi la pace şi seninătate, Apleacă-te asupra durerii lumii-ntregi.” Omar Khayyam, ”Suprema înțelepciune – detașarea”
”Cereasca boltă pare o ceaşcă răsturnată. Sub ea-nţelepţii temniţi de teorii ocupă. Tu să imiţi iubirea dintre ulcior şi cupă, Ce sorb stând gură-n gură licoarea fermecată.” Omar Khayyam, ”Suprema înțelepciune – detașarea”
”O, vino cu bătrânul Khayyam, şi vezi de-nvaţă Înţelepciunea-i sfântă: ştim că această viaţă E-un zbor înfrânt, iar restul atât e – o minciună. Corolele se-nvoaltă anume ca să-apună.” Omar Khayyam, ”Suprema înțelepciune – detașarea”
