”Ah, m-am săturat de oamenii superiori, de cei mai buni! Din culmea lor am vrut mai sus, am vrut să plec, să mă îndepărtez, să merg să-l întîlnesc pe Supraom!
Un fior de spaimă m-a cuprins, văzîndu-i goi pe cei mai buni: din spaimă mi-au crescut aripi, să zbor spre viitorul depărtat.
Spre viitoare depărtări, spre-amieze sudice, pe care nici un sculptor nu le-a visat, spre locuri în care zeilor le-ar fi ruşine să poarte vreun veşmânt.
Însă pe voi vreau să vă văd înveşmântaţi, apropiaţi şi congeneri ai mei, vreau să vă văd împodobiţi, umflaţi de vanitate şi de demnitate, în rolul vostru de buni şi drepţi.
Eu însumi, travestit, voi sta-ntre voi, ca să fim siguri de-a nu ne recunoaşte noi între noi.”

Nietzsche, ”Așa grăit-a Zarathustra”