”Într-o zi strânse Aristotel două sute de coconi de vârsta lui Alexandru şi puse pe Alexandru peste o sută şi pe Potolomei peste altă sută, să ispitească norocul lui Alexandru; şi făcu şi tocmi două oşti; şi se loviră cu suliţi de trestii şi se tăiară cu săbii de lemn şi bătu Alexandru pe Potolomei şi sparse oastea lui Alexandru pe oastea lui Potolomei. Iară Aristotel privea din foişor şi zise:
– O, dragul meu Alexandre! De vei fi tu împărat, ce bine îmi vei face?
Alexandru zise:
– Nu trebuieşte a făgădui darul până ce nu-l va da Dumnezeu, iară viţa de la par nu se depărtează.”

”Istoria marelui împărat Alexandru Macedon” (povestire populară)