”Am să-l lăs pe acest slujitor la Schit, zicea uncheşul, ca să înveţe rânduiala şi să ieie după aceea metanie. Eu socot că i-a şedea bine călugăr, avînd asemenea barbă. Unui călugăr nu-i trebuie atît învăţătură, cât înfăţişare. Chiar dacă i-a veni cumva în minte, în acele singurătăţi, să iasă asupra lumii, la vreun vad, să hoţească, pe urmă are să se pocăiască şi rugăciunea lui are să fie mai bine primită. Călugăr adevărat e mai ales acel care a cunoscut păcatul şi s-a întors de cătră el. Cel nevinovat e ca piatra; Dumnezeu habar n-are de dânsul.”

Mihail Sadoveanu, ”Nunta domniței Ruxanda”