”Apoi, descopeream în mine, cum poate şi în punctul 3 al visului, că în toată gândirea, chiar şi în cea pe care o credem aproape curată, pătrunde infinit de mult păcat şi impuritate, precum şi în dorinţa noastră ce merge din corp în gânduri, din care provin rădăcini foarte adânci; cu toate că gândirea pare curată, ea se bazează totuşi pe faptul că noi înţelegem aceasta prin frică, prin ipocrizie şi multe alte lucruri, pe care le putem descoperi, de asemenea, mai mult sau mai puţin prin reflecţie, în aşa fel încât e mai puţin posibil de a ne elibera de păcat, întrucât nu e gând care să nu fie amestecat cu impuritate; astfel e mai bine să crezi în fiecare oră, în fiecare clipă că meriţi pedepsele infernului, pentru că mila şi graţia lui Dumnezeu, care sunt în Iisus Hristos, se înduplecă să vadă asta.”

Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise”