”Cartea de vise realizează un portret colorat al savantului Swedenborg aflat în pragul unei schimbări totale. Se remarcă puritanismul ambivalent al autorului. Swedenborg vorbeşte tot timpul de plăcerile sale nocturne, de faptul că a fost tot timpul vieţii sale pasionat de sex.
Din viziune în viziune, omul vechi e pe punctul de a se estompa şi un nou om se prefigurează: cel care aude şi vede spirite şi îngeri, care e atins de suprasenzorial, are stări cataleptice, trăieşte starea de levitaţie. Sunt evocate durerile fizice şi tulburările fiziologice asociate stării de transă, după care urmează clarviziunea şi o vedere excelentă, astfel încât poate citi cu ochiul liber caracterele minuscule ale Bibliei. Nimic bizar, nimic patologic. Swedenborg avea cincizeci şi şapte de ani, dar nu renunţase încă la niciuna din plăcerile sale. Nimic în aceste pagini unice nu e contrafăcut sau atins de ipocrizia misticilor. Swedenborg nu avea de gând să publice acest text important. E un noroc pentru noi să-l citim acum şi să descoperim în el portretul unui savant subtil obsedat de puritate, pasionat de religia creştină, al unui savant care dorea să transforme iubirea de sine într-o iubire mai mare pentru Dumnezeu. Visul său e visul unei iubiri mai mari, sexualitatea însăşi constituind în acest sens un transfer, ceva care trebuie trăit şi depăşit, precum în acea imagine simbolica a urcării muntelui, în care umilinţa este fundamentul reuşirii. Nici un fel de ipocrizie sau de auto-înduioşare la acest om neobişnuit: Emanuel Swedenborg, şi în Cartea de vise.”

Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise” (prefață)