”Ne punem la pămînt şi ne tragem spre el în brânci, ca să avem subt ochi priveliştea dintre mesteceni.
Crengile subţiri au primit în ele cel dintăi val de sevă, care le-a colorat uşor. Lovite de sclipirile soarelui, coloarea lor aurie sporeşte lumina poienii.
Un cucoş se roteşte jos. Trei găini stau atente. Stau atente pentru el. Căci în el instinctul de conservare al sălbătăciunii face loc unei alte puteri covîrşitoare. Flacăra primăverii lucrează în fiinţa lui, îl face să-şi desfăşure penajul, să-şi sticlească pieptul metalic. E în el o bucurie care-l saltă din când în când într-o săritură fără noimă. Pare că face ghiduşii de ale lui. Nu face nici o ghiduşie. Comicul e un viţiu omenesc; animalele pun în actele lor numai seriozitate.”

Mihail Sadoveanu, ”Raiul”