”Şi adăogi privindu-mă cu ochi calzi:
– Ţi-i drag la noi, gândăcelule? Când vei fi om cu greutate şi cu necazuri la târg, adu-ţi aminte şi de noi, că-i frumos şi pe-aici…
Apoi, dragă frate, aceasta a fost cea din urmă prietinească rătăcire cu bunicul, cea din urmă lecţie pe care mi-o da acest om tare, cu suflet blînd şi simplu. Aş fi putut să-ţi spun şi mai multe – dar la ce-ar fi folosit atîtea amănunte? E prea destul poate şi atîta – şi din ce ţi-am spus, vei înţelege multe lucruri, multe apucături de ale mele, şi mai ales această nestăpînită dorinţă a mea de pribegire, prin locurile noastre, prin munţii noştri, prin văile noastre, prin câmpiile noastre, prin această ţară a năcăjitului plugar.”

Mihail Sadoveanu, ”Sfaturi vechi”