ian. 032023
 

”- Bine, vom pleca mâne în zori; ori chiar la noapte, dacă vrei.
– Până atunci, grăi deodată Bîrnovă în dosul lor, face să privim cum se ţese o mărire, care mâne se va destrăma şi va putrezi ca o pânză netrebnică…
– Hm! de ce vorbeşti aşa? zise tatarul; şi eu sânt neam de domn; îmi aminteşti că sunt pulbere şi ticăloşie?
Bîrnovă prinse a râde.
– Văd că cunoşti şi tu adînc din cărţi, beiule, – dar tu te-ai ridicat şi te ţii sus, cu braţul tău; şi vitejii au în lumea asta altă soartă…
– Nu; căci singur ai spus, şi o ştiu şi eu; în lumea noastră totul e deşertăciune. Numai Tudor Şoimaru are dreptate, căci el urmăreşte o clipă de dragoste care face mai mult decît o viaţă de mărire.
– Of, Doamne… murmură Şoimaru, strîngînd braţul beiului; amar şi aspru e acest dar dumnezeiesc!”

Mihail Sadoveanu, ”Neamul Șoimăreștilor”

Sorry, the comment form is closed at this time.