”Unul din călători, ducând brânza la gură, zise:
– Să fie cu spor și pe lemne și pe pietre, pretutindeni: dintr-o singură oaie o mie, oierul poate și șchiop să fie, dar păstorul să ne trăiască, fiindcă el ne dete caș, ca noi să ne înfruptăm!
Cenușotcă își râse de el și de urarea lui lungă; îi părea că acel om nu mai gustase vreodată cașul.”

”Cenușotcă” (povestire populară aromână)