”O cutie fără balamale, cheie sau capac,
Comoară de aur închide ca-ntr-un sac!

Pe aceasta o spuse doar ca să câştige timp, până găsea una într-adevăr grea. I se părea o ghicitoare foarte uşoară şi răsuflată, cu toate că nu folosise cuvintele obişnuite pentru această ghicitoare. Dar pentru Gollum se dovedi a fi o încuietoare periculoasă. Sîsîi către el însuşi şi nu găsi nici un răspuns; şuşoti şi mormăi cuvinte nedesluşite.
După un timp îşi pierdu răbdarea.
– Ei, ce e ? întrebă. Răspunsul nu e „o oală care dă în foc”, cum s-ar părea că gândeşti, după zgomotul pe care îl faci.
— Mai dă-ne puţin timp, hai ssă ne mai dea puţin timp, sscumpule, ss, ss, ss.
– Ei, făcu Bilbo, după ce-l lăsă un timp destul de lung, care-i răspunsul?
Şi, deodată, Gollum îşi aminti cum, cândva, demult, prăda cuiburile de păsări şi cum stătea sub malul râului şi-şi învăţa bunica să bea…
– Oussoare, sâsâi el, oussoare, ăssta e răsspunsuul.”

J.R.R. Tolkien, ”Hobbitul”