“El nu era un înțelept, dar îi plăcea liniștea conștientă a sufletului:
– Mai curând sau mai târziu, omul inteligent ajunge să înțeleagă deșertăciunea zbuciumului sentimental care tulbură pacea și consumă viața – îmi zicea el. Ferice de acel care ajunge să înțeleagă aceasta mai de timpuriu: cu atât mai mult se va bucura de existență.”

Panaït Istrati, ”Kyra Kyralina”